Din seria “Relații sănătoase”, azi abordăm tema relațiilor dintre adolescenți și aici ne referim la relațiile cu cei de vârsta lor dar și relațiile dintre adolescenți și adulți, fie ei părinți, bunici, profesori etc.
Așa cum știm, adolescența este perioada marilor transformări, a modelării comportamentului și personalității, astfel încât este foarte important ce se întâmplă în perioada 12-20 de ani, modul cum adolescentul este încurajat și susținut de familie, felul în care învață să facă alegeri. În urmă cu ceva timp, adolescenții obișnuiau să se împrietenească și să petreacă foarte mult timp împreună fie într-o relație exclusivă, fie cu grupul de prieteni. Foarte adesea, preferințele pentru alte persoane din grup sau chiar apariția cuiva nou în proximitate generau gelozie, nesiguranță de sine, se manifesta anxietatea de abandon, comportamentul posesiv, etc. Același lucru se întâmplă și astăzi, respectiv adolescenții ajung să dezvolte o relație de dependență, să fie posesivi dar la o scară mult mai mare și se pune întrebarea justă “de ce?”. Ei bine, felul în care tinerii socializează azi, maniera în care leagă relații este mult mai superficială și, de cele mai multe ori, nu reușesc să se cunoască pentru că relaționarea prin intermediul rețelelor de socializare sau în scris pe diferite canale de comunicare online, este destul de impersonală lăsând loc interpretărilor, generând în mintea adolescenților scenarii sau supoziții false după care urmează, evident, dezamagirea.
Pentru a putea să tolereze o respingere la vârsta adolescenței, este necesară o pregătire a tânărului /tinerei în acest sens, mai ales atunci când a crescut într-o familie excesiv de permisivă, unde nu i s-a refuzat niciodată nimic și astfel, toleranța la frustrare este scăzută. Copiii și adolescenții trebuie pregătiți pentru a primi și “Nu” din partea societății în diferite contexte de viață fără să facă o dramă din acest refuz. Pentru mulți dintre părinții cu care am interacționat în cabinet sau în cadrul lectoratelor de parenting din ultimii ani, lupta pare pierdută deși există șanse de redresare a situației, de reparare a comunicării dintre părinți și adolescenți și, desigur, cea mai confortabilă resursă rămâne atelierul de dezvoltare personală pentru adolescenți, unde tinerii învață să accepte că oamenii sunt unici fiecare în felul său, au nevoi asemănătoare dar comportamente și scopuri diferite. Din fericire, adolescenții chiar sunt deschiși pentru schimbare atunci când înțeleg că aceasta este în beneficiul lor.
Pentru a rezolva problema comunicării dintre adolescenți și adulți, este nevoie sa trasăm limite clare, să departajăm comportamentele admise față de cele inacceptabile și să lămurim problema autorității adultului dar și a respectului față de acesta. Fără aceasta clarificare, relaționarea va fi problematică iar ideea de “conflict între generații” va fi perpetuată. În opinia mea nici nu există un conflict între generații ci doar încercări eșuate de a comunica pe căi inadecvate, de ambele părți. Să nu uităm că adultul a fost și el adolescent cândva și ar trebui să-și reamintească faptul că reacțiile erau mai degrabă emoționale decât raționale în acea etapă de dezvoltare. Deci să ceara unui adolescent să fie rațional este aproape absurd. Ironia în toată această poveste este că adultul, dacă nu obține un răspuns rațional din partea adolescentului, reacționează la rândul său emoțional, comportându-se el însuși ca un adolescent.
Unul dintre cele mai frecvente motive de conflict dintre adolescent și părinții săi, este controlul pe care aceștia îl exercită asupra lui precum și interdicțiile catalogate de adolescenți ca fiind “exagerate” fără să înțeleagă însă nevoia de protecție și de siguranță a părinților. Pentru a clădi o comunicare sănătoasă, bazată pe încredere de ambele părți este imperios necesar să pregătim fundația, adică modul de relaționare cu copilul încă de la vârste mici.
Adolescenții sunt tentați să comunice cu tot felul de persoane prin rețelele de socializare și, din nefericire, de multe ori se pun în pericol fără să evalueze corect riscurile și consecințele faptelor lor. Iată un motiv suficient de solid pentru care părinții uneori încalcă nevoia de intimitate a adolescenților conducând spre apariția unui nou conflict. Pentru că relaționarea online în rândul copiilor și adolescenților a reprezentat o tema vastă și de mare interes pentru părinții participanți la sesiunile de parenting pe care le-am susținut în ultimii trei ani, vă propun această temă în episodul următor.
Până atunci, nu uitați să aveți grijă de sănătatea voastra fizică și mentală!
Psihoterapeut Lorena Diaconescu
Lorena Diaconescu este psiholog, lucrează în domeniul psihoterapiei dar alocă și foarte mult timp dezvoltării personale cu grupuri de copii și adolescenți. A urmat studiile Facultății de Psihologie a Universității București dar este licențiată și în științe juridice și științe economice. Consideră că instruirea în domenii diverse și formarea continuă sunt elemente importante în evoluția personală a oricărui om.
Articole anterioare: