Epilepsia este o afecțiune neurologică cronică ce afectează milioane de oameni din întreaga lume, fiind caracterizată prin crize repetate cauzate de o activitate electrică anormală în creier. Aceste crize pot varia semnificativ în intensitate și durată, iar manifestările lor depind de tipul și localizarea activității anormale din creier. În acest articol sunt prezentate tipurile de epilepsie, cele mai frecvente tipuri de crize și modul în care sunt tratate acestea. De asemenea, sunt explicate opțiunile terapeutice disponibile, inclusiv intervențiile chirurgicale și stimularea nervoasă, pentru pacienții la care medicamentele nu sunt eficiente.
Având în vedere că în domeniul afecțiunilor neurologice, precum epilepsia, este esențială informarea corectă și de încredere, am apelat la expertiza unui specialist pentru a oferi o perspectivă detaliată asupra acestora. Astfel, am luat legătura cu doamna doctor neurolog Camelia Lențoiu.
Sănătate7: Ce este epilepsia și ce tipuri de crize sunt cele mai frecvente?
Dr. Camelia Lențoiu: Epilepsia este o afecțiune neurologică cronică caracterizată prin crize repetate cauzate de o activitate electrică anormală în creier. Manifestările acestor crize variază în funcție de zona cerebrală afectată, putând fi ușoare sau severe, de scurtă sau lungă durată.
Crizele epileptice pot fi de două tipuri principale: focale și generalizate. Cele focale pornesc dintr-o anumită regiune a creierului și pot fi însoțite de simptome variate, în funcție de zona afectată. Uneori, pacientul rămâne conștient și poate simți senzații neobișnuite, mișcări involuntare sau tulburări vegetative. Alteori, conștiența este afectată, iar persoana poate avea comportamente automate, cum ar fi mestecatul repetitiv sau mișcările stereotipe.
Crizele generalizate implică de la început ambele emisfere cerebrale și se manifestă în mod diferit. Crizele tonico-clonice sunt cele mai severe, debutând cu pierderea conștienței și contracții musculare puternice, urmate de mișcări ritmice și o stare de confuzie post-critică. Absențele, frecvente la copii, sunt episoade scurte în care pacientul își întrerupe activitatea, privește în gol și nu reacționează la stimuli externi. Crizele mioclonice constau în tresăriri musculare bruște și rapide, iar crizele atonice determină o pierdere bruscă a tonusului muscular, ceea ce poate duce la căderi bruște.
În cazul adulților, crizele focale sunt cele mai întâlnite, acestea putând rămâne localizate sau extinzându-se la nivelul întregului creier. La copii, predomină crizele generalizate, în special absențele și crizele tonico-clonice. Diagnosticul epilepsiei presupune o evaluare neurologică detaliată, care include electroencefalograma și investigații imagistice.
Sănătate7: Cum sunt tratate crizele epileptice și care sunt opțiunile disponibile pentru pacienții care nu răspund la medicamente?
Dr. Camelia Lențoiu: Tratamentul crizelor epileptice are ca principal obiectiv reducerea frecvenței și severității acestora, menținând în același timp o calitate optimă a vieții pacientului. Prima linie de tratament este reprezentată de medicamentele antiepileptice, alese în funcție de tipul crizelor, vârsta pacientului, comorbidități și eventualele efecte secundare. Printre cele mai utilizate medicamente se numără carbamazepina, lamotrigina, levetiracetamul, acidul valproic și topiramatul, fiecare având indicații specifice în funcție de tipul de epilepsie.
Pentru pacienții la care tratamentul medicamentos nu reușește să controleze crizele, existând o farmacorezistență (definită prin persistența crizelor în ciuda administrării a cel puțin două medicamente adecvate, utilizate corect), există mai multe opțiuni terapeutice alternative.
Una dintre aceste opțiuni este chirurgia epilepsiei, recomandată în special pacienților cu epilepsie focală farmacorezistentă, în care poate fi identificată clar o zonă a creierului responsabilă de crize și care poate fi îndepărtată fără a afecta funcțiile esențiale.
O altă metodă este stimularea nervului vag, o procedură în care un dispozitiv implantabil trimite impulsuri electrice către nervul vag, având rolul de a reduce frecvența crizelor la pacienții cu epilepsie farmacorezistentă.
Pe lângă aceste opțiuni, dieta ketogenică, caracterizată printr-un aport ridicat de grăsimi și un conținut redus de carbohidrați, poate fi eficientă în special la copii cu forme de epilepsie rezistentă la tratament. Aceasta modifică metabolismul cerebral și poate contribui la reducerea crizelor în anumite tipuri de epilepsie.
Alegerea terapiei potrivite depinde de caracteristicile fiecărui pacient, iar abordarea trebuie să fie multidisciplinară, implicând neurologi, neurochirurgi, dieteticieni și psihologi pentru a optimiza rezultatele tratamentului.
Sănătate7: Există noi tratamente pentru epilepsie, cum ar fi intervențiile chirurgicale sau stimularea nervoasă?
Dr. Camelia Lențoiu: În ultimii ani, opțiunile de tratament pentru epilepsie s-au diversificat, oferind soluții mai eficiente pentru pacienții la care medicamentele nu reușesc să controleze crizele. Pe lângă terapia medicamentoasă, în România sunt disponibile atât intervenții chirurgicale avansate, cât și metode de neurostimulare, care pot contribui semnificativ la reducerea frecvenței crizelor.
Pentru pacienții cu epilepsie farmacorezistentă, chirurgia epilepsiei rămâne o soluție importantă, mai ales în cazurile de epilepsie focală, unde poate fi identificată o zonă clară a creierului responsabilă de crize.
Pentru pacienții care nu sunt eligibili pentru intervenții chirurgicale directe, stimularea nervului vag este o metodă utilizată și la noi în țară. Aceasta presupune implantarea unui dispozitiv sub piele, care trimite impulsuri electrice către nervul vag, influențând activitatea cerebrală și ajutând la reducerea crizelor. Această metodă nu elimină complet crizele, dar poate duce la o îmbunătățire semnificativă a calității vieții pacienților.
O altă metodă utilizată tot mai frecvent în centre specializate este stimularea cerebrală profundă, care presupune introducerea unor electrozi în anumite structuri ale creierului, cum ar fi talamusul anterior, pentru a modula activitatea neuronală. Aceasta este indicată în formele severe de epilepsie, când alte opțiuni de tratament nu au avut succes.
Pe lângă aceste intervenții, terapia dietetică, în special dieta ketogenică, este uneori recomandată, mai ales pentru copiii cu forme rezistente de epilepsie. Această dietă, bazată pe un aport ridicat de grăsimi și un conținut foarte scăzut de carbohidrați, poate reduce semnificativ frecvența crizelor la unii pacienți.
În prezent, cercetările continuă să exploreze noi direcții, precum terapiile genetice și tehnologiile avansate de neuromodulare, însă până când acestea vor deveni disponibile pe scară largă, metodele deja existente în România oferă soluții eficiente pentru mulți pacienți cu epilepsie greu controlabilă.
În concluzie, epilepsia este o afecțiune complexă care necesită o abordare personalizată și atentă a tratamentului, având în vedere diversitatea tipurilor de crize și impactul lor asupra vieții pacienților. Deși medicamentele antiepileptice sunt eficace pentru mulți, există și opțiuni avansate, cum ar fi chirurgia, stimularea nervului vag și terapia dietetică, care pot adresa cazurile mai severe sau farmacorezistente. În continuare, cercetările în domeniu promit să aducă noi tratamente și soluții inovative, îmbunătățind astfel calitatea vieții celor afectați de această afecțiune. Abordarea multidisciplinară, care implică neurologi, chirurghi și alți specialiști, rămâne esențială pentru succesul tratamentului epilepsiei.
Camelia Lențoiu este absolventă a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, cu rezidențiatul încheiat în cadrul Spitalului Universitar de Urgență București, având stagii de pregătire în Franța și Italia în epileptologie. Din septembrie 2024 este medic neurolog cu supraspecializare în epileptologie în cadrul Spitalului Monza.
