Frigul și sezonul rece este favorabil și îmbolnăvirilor celor mici. La scarlatină de exemplu sunt mai expuși copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani. Și această boală a copilăriei, ca și altele, este însoțită de erupții specifice.
„Scarlatina este cauzată de streptococul beta-hemolitic din grupa A, care se poate transmite prin strănut, tuse, secreții nazale, prin contactul cu obiectele contaminate, cum ar fi jucăriile“, explică dr. Mihai Bronea, medic generalist pediatrie.
Cum se pune diagnosticul
Având în cedere ușurința cu care se transmite, scarlatina duce la apriția unor focare epidemice în grădinițe sau școli, mai ales în perioadele de frig. „Copilul bolnav poate fi contagios cât timp streptococul este prezent în nas și gât, până la începerea tratamentului. Medicul pune diagnosticu de scarlatină după efectuarea exudatului faringian, care se recoltează dimineața, înainte de spălatul pe dinți și micul dejun“, continuă medicul.
Cum debutează boala
Perioada de incubație este de cel mult 10 zile. Scarlatina se manifestă prin febră, dureri de cap, inflamația gâtului și amigdalelor (angina), alterarea stării generale și uneori prin vărsături.
„După o zi sau două apare erupția cutanată, mai întâi pe gât și pe torace, mai apoi răspândindu-se pe tot corpul în numai 24 de ore. Erupția în cazul acestei boli este roșie, aspră la pipăit și produce mâncărime. De asemenea, micuțul are buzele foarte roșii, iar obrajii capătă o culoare roz-roșiatică. După câteva săptămâni, erupția pălește, devine stacojie și dispare“, spune specialistul.
Cum se administrează penicilina în scarlatină
Copilul bolnav de scarlatină trebuie internat în spital aproximativ o săptămână. Terapia recomandată este penicilina. „Tratamentul scarlatinei se face cu penicilină G în injecții intramusculare, la 8 ore. După trei zile se poate trece la penicilina V în doze ceva mai mari. În total, terapia poate dura undeva între 7 și 10 zile. După externare, în a șaptea, a 14-a și a 21-a zi se va administra moldamin, pentru a acoperit perioada când pot apărea complicații imunologice“, explică dr. Bronea.
Aceste tratament se adresează febrei, cefaleei și durerilor la înghițire. În general, dacă tratamentul este urmat corect, scarlatina are o evoluție benignă. Posibilele complicații pot afecta inima (endocardita bacteriană), articulațiile sau rinichii.
Tratamentul include și asigurarea unei igiene a tegumentelor și mucoaselor, dezinfecția continuă a obiectelor care au fost contaminate de secrețiile orofaringiene și nazale, eliminate la începutul bolii. Baie se face numai după ce copilul s-a vindecat.
„Spre deosebire de multe alte boli ale copilăriei, scarlatina nu poate fi prevenită prin vaccinare. Ca măsură de prevenție și pentru limitarea riscului de îmbolnăvire copiii trebuie să se spele des pe mâini“, conchide dr. Bronea.
Știința care se ocupă de menținerea sănătății oamenilor a avut un lung drum de parcurs. În ultimii 2000 de ani au fost multe experimente, multe „s-ar putea să“ sau „oare la ce o fi bună această plantă?“ . Au fost și multe capricii de satisfăcut, dar și multe erori.
Dar, atunci când suntetul acestei științe a început să se facă auzit, miliarde și miliarde de vieți au fost salvate sau îmbunătățite. Trebuie să nu uităm că medicina este o știință cumulativă. Cu cât s-a aflat mai mult despre organismul uman, cu atât s-au făcut mai multe descoperiri. De aceea, descoperirile din ultimii 2000 de ani au fost de-a dreptul răsunătoare. Iată care ar fi, în clasificarea noastră, cele mai mari 7 realizări în domeniul medicinei.
Înțelegerea anatomiei și fiziologiei
sursa foto: Flickr
Nu ai cum să tratezi oamenii și să-i faci bine dacă nu înțelegi cum le funcționează organismul. De aceea este importantă înțelegerea anatomiei și a fiziologiei. De-a lungul istoriei științifice, oamenii n-au putut studia decât cadavrele, adică atunci când organismul nu a mai funcționat, și fără instrumente sofisticate de măsurare. Iar în multe civilizații, studierea cadavrelor a fost interzisă. Așa că au existat multe interpretări, unele impresionant de precise, altele de-a dreptul bizare.
De exemplu, în timp ce egiptenii au recunoscut locul central al inimii și rolul său în transportarea sângelui, ei credeau că „răsuflarea vieții“ și „răsuflarea morții“ călătoreau prin vasele de sânge de la nivelul urechilor.
Studierea anatomiei corpului omenesc s-a dezvoltat în sec. al XVII-lea și al XVIII-lea, când ziarele publicau știrile și au inițiat diverse colaborări iar cadavrele au devenit disponibile pentru școlile de medicină.
Dar secolul XX este cel care a contribuit cu cele mai mari descoperiri, mai ales după introducerea radiografiilor, RMN-ului și a altor aparate de scanare a corpului, în combinație cu diverse studii referitoare la biologia moleculară și endocrinologie.
Descoperirea bacteriilor și a microorganismelor
foto: Flickr
Pentru fiecare celulă din genomul uman, există 100 de celule bacteriene în interiorul și în afara corpului. „Microbiomul“, așa cum este el cunoscut, este la fel de important ca oricare alt sistem omenesc. „Antrenează“ celulele albe ale sângelui, descompune mâncarea, extrage și optimizează nutrienții și chiar controlează o parte din activitatea creierului.
Există nenumărate bacterii în fiecare mediu în care ne aflăm. Se află peste tot. Sau cel puțin asta s-a crezut cea mai mare parte a istoriei, pentru că bacteriile nu pot fi văzute cu ochiul liber.
Pentru cea mai violentă epidemie bacteriană din toate timpurile, inclusiv ciuma neagrp de la mijlocul anilor 1300, s-a dat vina pe tot felul de lucruri neadevărate, cum ar fi otrăvirea fântânilor.
Bacteria a fost observată pentru prima dată în anul 1660 de către un vânzător de haine olandez, Anton van Leeuwenhoek. El a vrut să vadă mai bine calitatea țesăturii, așa că a inventat o lupă mai performantă decât orice altceva existase până atuncuși, în mod natural, a observat mai multe mici organisme.
Dar teoria că bacteriile se fac vinovate de unele boli a apărut în anul 1870 când doi oameni de știință, Louis Pasteur și Robert Koch, au descoperit procesul de fierbere și pasteurizare a unei substanțe pentru a ucide bacteria și a o împiedica să se răspândească.
Penicilina și antibioticele
foto: Flickr
Bacteriile au făcut ravagii în rândul oamenilor până când antibioticele au lovit în tuberculoză, pneumonie, holeră și multe alte boli care puteau fi astfel vindecate.
O echipă de cercetători formată din Alexander Fleming, Ernst Chain și Howard Florey au creat penicilina în 1940. Dar la început a fost foarte greu de produs.
Într-un final, structura penicilinei a fost descoperită de Dorothy Hodgkins, iar John Sheehan a reușit să facă destul de rapid prima versiune de sinteză. După această descoperire, nu este nicio exagerare să spunem că antibioticele au salvat miliarde de vieți.
Acum am ajuns într-un punct în care antibioticele sunt prescrise prea des de medici sau sunt luate după ureche, fără nicio prescripție medicală. De aceea, au apărut supe-bacteriile rezistente la antibiotice.
Vaccinurile
Nu poți vorbi de antibiotice, fără a menționa de vaccinuri, o modalitate prin care se formează antiorpi împotriva unei afecțiuni, înainte ca aceasta să atace.
Lista bolilor contagioase care au fost ținute sub control și aproape eradicate datorită vaccinurilor conține: poliomielita, pojarul, difteria, tusea măgărească, rubeola, varicela, tatnosul,rotavirusul și Haemophilus influenzae de tip B.
Prima idee de vaccin a apărut în 1796 când medicul englez Edward Jenner a prevenit îmbolnăvirea unui băiețel cu variolă.
În prezent, suntem pe cale de a eradica poliomielita, care a rămas izolată în numai două țări – Afganistan și Pakistan -, recent fiind eradicată din Nigeria.
Ameliorarea durerilor
sursa:newhealthadvisor.com
Odinioară, dacă trebuia să ți se amputeze un picior, să zicem din cauza cangrenei, ți se dădea să bei o tărie pentru a face față durerii. Apoi, strângeai din dinți și urlai și te țineai de viață de pe margineai patului.
Din fericire, știința durerii a avansat foarte mult. Anestezia a fost folosită cu succes la mijlocul anilor 1800 și, împreună cu morfina, au redus în mod dramatic ororile chirurgiei. Și limitarea durerii poate salva vieți, pentru că un șoc sau o traumă extreme pot ucide un om.
Limitarea durerii a devenit și mai accesibilă odată cu aspirina în 1895. Dar oamenii au găsit mereu soluții și s-au adaptat la ele atunci când a fost vorba de eliminarea durerilor. Opiumul din semințele de mac au fost folosite mii de anii în acest scop.
Sănătatea femeii
foto: Gates Foundation
Chiar și azi, problemele de sănătate ale femeilor nu pot fi determinate sau vindecate. Dar pași importanți s-au făcut în secolul XX. Atunci a fost adoptată igiena de bază care să facă nașterea ma sigură. Totuși, nașterea a rămas foarte riscantă în multe țări din lume. Aproape 30.000 de femei au murit la naștere în 2-13, iar alte milioane au contactat diverse boli și infecții.
Tampoanele au fost scoase la vânzare în anii 1920-1930, permițând femeilor să controleze mai bine menstruația și să reducă stigmatul asociat cu aceasta. Sondromul premenstrual a fost mai bine înțeles în această perioadă.
Prima clinică de control al nașterii s-a deschis în anii 1900. Prima pilulă anticoncepțională a apărut în 1960. Medicina mai are un drum lung de parcurs pentru a rezolva toate problemele legate de sănătatea femeii.
Sănătatea mintală
Misterul minții persistă de când lumea. Există și astăzi afecțiuni psihice despre care se știu puține sau insuficiente lucruri.
Acum 7000 de ani, se credea că dacă dai o gaură în craniul unui om îl vindeci de bolile psihice. De asemenea, porvocarea sângerării sau nducerea stării de vomă erau alte tipuri de tratament.
În secolul al XVIII-lea, în Europa, bolnavii mintal erau încuiați și izolați. Iar secolele al XIX-lea și al XX-lea au adus creșterea alarmantă a folosirii lobotomiilor și terapiilor cu electroșocuri.
Pe lângă faptul că este un domeniu delicat și greu de explorat, sănătatea mintală este privită cu scepticism de oameni. Însă s-au făcut progrese extraordinare.
Creșterea numărului terapiilor și meditația au ajutat mulți pacienți.
