Ieri am lucrat de acasă ca de obicei, dar m-am aflat în compania celor trei copii ai mei pentru erau în vacanță. În timp ce încercam să citesc despre un nou studiu care spunea că tații sunt mai fericiți decât mamele, copiii tot ieșeau și intrau în biroul meu, certându-se, țipând și chiar plângând după niște clătite timp de 15 minute.
Într-un final, s-a făcut liniște și am reușit să diger studiul publicat recent în revista Personality and Social Psychology Bulletin. Psihologii de la Universitatea California din Riverside au analizat trei studii – care acopereau 18.000 de persoane – și au ajuns la concluzia că tații trec prin expriența de părinte mult mai bine decât mamele. Una dintre explicații ar putea fi, spun autorii studiului, că tații se joacă mai mult cu copiii, sugerând că ambii părinți ar trebui să facă asta mai des.
Trebuie să admit: prima mea reacție la știrea că ar trebui să fiu mai fericită adăugând joaca la lunga, foarte lunga listă de lucruri pe care deja le fac pentru și cu copiii mei, n-a fost una bună. Mai ales că soțul meu, care statistic era mai fericit, era la biroul lui și nu era întrerupt de certurile și țipetele copiilor.
Trebuie să fie ceva mai mult, m-am gândit. Așa că am sunat-o pe Katherine Nelson-Coffey, coordonatorul studiului și profesor asistent de psihologie șa Sewanee: Universitatea de Sud, pentru a afla toată povestea. Am vrut să știu de ce echipa ei a crezut că mamele ar trebui să se joace mai mult cu copiii, și dacă nu cumva mai sunt și alte motive pentru care tații sunt mai fericiți.
La început am vorbit despre cercetare. Mi-a explicat că lucrarea ei se raportează la alte trei studii ale căror date au fost analizate de ea și echipa ei. Primele două studii au scos la iveală că părinții o duc mai bine decât cei care nu au copii, și că tații sunt mai fericiți decât mamele pe baza măsurătorilor, printre care experiența emoțiilor pozitive, simptome depresive și inconveniente de zi cu zi.
Al treilea studiu făcea o cercetare mai în profunzime: cum se simt mamele și tații atunci când fac diverse lucruri pentru și cu copiii lor? Particpanții au descărcat o aplicație pe telefoanele lor, și de trei ori pe zi introduceau activitatea pe care o făceau în momentul respectiv (dintr-un meniu cu opțiuni), și cum se simțeau.
Ambii părinți au declarat că sunt mai fericiți când vorbesc sau interacționează cu copiii lor (în comparație cu alte interacțiuni sau activități), dar efectul era mai mare la tați. Avanatajul fericirii tatălui era cel mai dramatic pentru îngrijirea copilului. „Tații au declarat că sunt mai fericiți când au grijă de copii, decât atunci când fac altceva, în vreme ce mamele au declarat că sunt mai puțin fericite când au grijă de copii, față de alte activități din timpul zilei“, a spus Nelson-Coffey.
Ce ar putea explica diferența? Poate că, s-au gândit membrii echipei, răspunsul este joaca. În studii, tații povesteau cel mai des că se joacă cu copiii în același timp în care interacționau sau aveau grijă de ei.
Nu este oare posibil, am întrebat, ca tații să se joace mai mult pentru că sunt mai fericiți, și ăn consecință, au chef de joacă? Ba da, a fost ea de acord. Studiul ne spune că tații sunt mai fericiți, dar nu și de ce. „este foarte posibil ca tații care se simt fericiți să aibă un spirit ludic și să inițieze jocuri pentru copii“, a spus ea.
Și nu ar putea fi și alte motive care provoacă aceste diferențe între stările de fericire, am întrebat eu, cum ar fi că mamele au și treburi gospodărești și trebuie să se ocupe și de copii? (Ai putea numi asta efectul bunicului: este mai distractiv să fii bunic decât părinte. Te bucuri de copii, și apoi ei pleacă acasă). Încă o dată, Nelson-Coffey a fost de acord că munca și timpul pot fi factori care să influențeze starea, și că altă cercetare „arată că mamele sunt mai responsabile față de copii în general, și că mai au și treburi la serviciu, în gospodărie, griji legate de orarele copiilor și sentimentele acestora. Toate aceste lucruri sunt posibilități care ar putea explica de ce mamele sunt mai puțin fericite“.
Nelson-Coffey spune că alte studii au descoperit că joaca „ar putea oferi oportunități pentru emoții pozitive, pentru construirea unor legături cu copilul și pentru o stare de bine în general“. Așa că, chiar dacă nu avem chef de joacă, este posibil să ne prefacem -iar încercând să fim jucăușe ne-ar putea ajuta să fim mai fericite.
Asta nu înseamnă că jocurile cu copiii trebuie să devină o povară pentru mame, un plus pe o listă interminabilă cu lucruri de făcut, a spus psihologul. În schimb, am putea să introducem puțin spirit ludic în ceea ce facem deja.
„Nu cred că e dificil pentru părinți să încerce să introducă jocul în unele treburi. În loc să ne concentrăm numai pe schimbarea scutecului, putem încerca să ne jucăm puțin în acel moment, și să devină astfel o activitate plăcută pentru toată lumea“, spunea Nelson-Coffey. Poate fi vorba de un cântecel, o poezioară sau pur și simplu un joc cu degețelele copilului.
„Nu avem cum să încetăm să mai avem grijă de copiii noștri. Trebuie să facem aceste lucruri“, spune ea. „dar dacă ne și jucăm un pic, s-ar putea să ne simțim în acele momente puțin mai bine“.
Sharon Holbrook
Traducere și adaptare din Washington Post