Arhive sarcina - Sanatate 7

I s-a dat o șansă și a luat viața de la zero

Liana era o tânără care dorea din tot sufletul să devină mamă. Și ar fi fost în stare de orice pentru ca dorința să i se îndeplinească. A fost fericită când a aflat că acest lucru se va întâmpla, însă, din păcate, viața i-a fost schimbată radical.

Totul a început frumos: în 2013 și-a cunoscut partenerul de viață împreună cu care plănuia să aibă o familie. La un an după cununia civilă, urma să aștepte și primul copil. Din păcate, lucrurile nu au decurs așa cum se aștepta, iar la puțin timp fericirea i-a fost umbrită.

Era 23 aprilie 2014, o dată pe care Liana nu o va uita niciodată. Era în cea de a șasea lună de sarcină. „Dimineața, am început să am dureri în capul pieptului. Am mers de urgență la spitalul unde era medicul meu ginecolog. Acesta mi-a injectat un calmant ca să scap de durere. Apoi, am plecat acasă. Pe la miezul nopții, durerea a revenit mult mai puternică și am ajuns la Urgență.“.

A fost internată având tensiunea foarte ridicată: 210/110. I-au fost administrate mai multe medicamente pentru a i-o stabiliza. Dimineața, după o ecografie i s-a spus că fătul nu a rezistat, și că trebuia să i se facă o cezariană.

Un nou diagnostic…

Tânăra a suferit enorm pentru pierderea sarcinii și cu greu urma să-și revină psihic după acest șoc. Dar mai avea de trecut niște hopuri: trebuia să-și rezolve problemele medicale. Medicii i-au spus că principala cauză a pirederii sarcinii a fost preeclampsia. „Toate valorile analizelor erau date peste cap.Pentru prima dată mi s-a spus că am insuficiență renală cronică. Medicii mi-au spus că organismul meu își va reveni după sarcina pierdută în 4-5 luni“.

După 9 zile de internare a cerut externarea pe proprie răspundere. AU urmat luni de recuperare fizică și psihică, în care a repetat analizele de sânge și s-a documentat despre boala pe care aflase că o are. Un medic de la spitalul de Nefrologie din București i-a spus că are rincihi atrofici. „Am aflat șocată ce urma să mă aștepte: dializă, un transplant renal și imposibilitatea de a mai face copii. Cu ajutorul familiei și prietenilor am rămas puternică“.

Timp de 3 ani, Liana a ținut un regim special igieno-dietetic, repeta regulat analizele și a slăbit de la 87 de kilograme cât avea după sarcină la 55 de kilograme. După 2 ani, a început să meargă la sala de fitness și să alerge în parc.

Dar, din păcate, ultimele analize din 2017 i-au arătat că situașia rinichilor s-a agravat, creatinina crescând foarte mult, astfel încât a fost trecută pe dializă. S-a înscris pe lista de transplant și a fost foarte norocoasă. În câteva luni, din a doua încercare, a găsit un rinichi compatibil la Satu Mare.

…și o nouă viață

A stat în spital o lună de zile, după care a plecat acasă cu un rinichi nou, o pungă cu medicamente și speranța la o nouă viață, una normală. A urmat o perioadă mai grea din cauza efectelor medicamentelor imunosupresoare, pe care trebuie să leia toată viața, pentru ca organismul să nu-i respingă rinichiul transplantat.

„Au trecut doi ani de atunci și în fiecare zi îi mulțumesclui Dumnezeu și donatorului meu pentru șansa care mi s-a dat. Și pentru că încerc să nu o risipesc, încerc să duc o viață cât mai frumoasă și sănătoasă“, a conchis Liana povestea ei.

Stresul în timpul sarcinii predispune copilul la tulburări de personalitate

Copiii femeilor care au trecut prin perioade de stres sever în timpul sarcinii sunt de aproape 10 ori mai predipuși la a dezvolta tulburări de personalitate până la vârsta de 30 de ani, potrivit unui studiu citat de BBC.

Chiar și stresul de tipmoderat poate avea un impact asupra dezvoltării copilului și poate continua chiar și după nașterea bebelușului, spune studiul

Mai mult de 3.600 de femei gravide din Finland au fost întrebate în legătură cu nivelul lor de stres, copiii lor fiind ținuți sub observație. Psihiatrii spun că viitoarele mame trebuie să aibă acces la susținere psihiatrică.

Alți factori importanți, cum ar fi modul în care au fost născuți copiii, siuația financiară a familiei și traumele suferite în timpul copilăriei sunt cunoscuți ca importanțo la dezvoltarea tulburărilor de personalitate și că ar putea juca un rol.

Ce este tulburarea de personalitate?

Înseamnă că anumite aspecte ale personalității cuiva poate face viața dificilă atât persoanei afectate, dar și celor din jurul lor. Pot fi exagerat de anxioase sau instabile din punct de vedere emoțional, de exemplu, sau paranoice ori anti-sociale – există mai multe tipuri de manifestare.

Despre tulburările de personalitate se crede că afectează una din 20 de persoane. Cei afectați pot avea probleme de sănătate mintală, cum este depresia, sau probleme cu alcoolul ori drogurile.

Precum în cazul altor tulburări mentale, educația, problemele creierului sau genele pot juca un rol în cazul unei astfel de afecțiuni.

Ce spune studiul?

Cei care au alcătuit studiul apărut în British Journal of Psychiatry au chestionat în fiecare lună de sarcină mai multe femei întrebându-le despre nivelul lor de stres.

Ele au trebuit să răspundă dacă trec printr-o perioadă de stres notabilă, cu ceva stres sau fără stres. Femeile trăiau pe lângă Helsinki, Finlanda, iar copiii lor s-au născut între 1975 și 1976.

Când copiii lor au făcut 30 de ani, orice diagnostic de tulburare de personalitate a fost notat – au fost 40 în total, toate fiind cazuri severe care au implicat internarea în spital.

Ce a descoperit?

Studiul a scos la iveală că nivelurile ridicate de stres, manifestat pe perioade lungi în timpul sarcinii pot avea un efect de durată asupra copiilor. Aceștia, expuși la stres sever în timpul sarcinii, au fost de 9,53 ori mai predispuși la a dezvolta o tulburare de personalitate decât cei ale căror mame nu au suferit de stres. Cei expuși la stres moderat auavut șanse de 4 ori mai mari.

Ar putea fi vorba de stres legat de probleme de cuplu, de factori sociali sau de probleme psihologice.

De ce provoacă stresul astfel de probleme?

Nu se știe cum stresul la femeile gravide ar putea crește riscul de tulburări de personalitate – ar putea fi cauza unor schimbări provocate în creoer sau rezultatul unor gene moștenite sau un număr de alți factori în creșterea copiilor.

Cercetătorii au încercat să delimiteze efectele stresului fără alte influențe, prin controlul altor factori cum ar fi istoricul psihiatric al femeii gravide, dacă au fumat în timpul sarcinii sau au suferit de depresie.

O cercetate precedentă a descoperit legături între stresul în sarcină și apariția depresiei, anxietății ori schizofreniei.

Ce poate fi făcut?

Dr. Trudi Seneviratne, director în cadrul Colegiului Regal al Psihiatrilor, spune că sarcina poate fi o perioadă plină de stres, iar viitoarele mame au nevoie de ajutor.

„Dacă stresul este ignorat, există șanse foarte mari ca acesa să influențeze perioada post natală“, spune ea. „Este un subiect de discuție foarte sensibil. Nu vrem ca părinții să creadă că le fac rău copiilor lor – dar nivelurile ridicate de stres chiar ne afectează“.

Cum ar putea nivelul de stres să fie micșorat în perioada sarcinii?

Femeile ar trebui susținute acasă și la locul de muncă în timpul sarcinii și să le fie frunizate strategii de a trece peste atunci când sunt stresate, spune dr. Seneviratne.

„Trebuie să învețe să se odihnească, să ceară sprijin și să vorbească cu cineva despre ceea ce simt“. O dietă echilibrată, încetarea fumatului și somnul regulat sunt recomandate.

Și după sarcină?

Unul dintre autorii studiului, cel care l-a și condus, Ross Brannigan, de la Colegiul Regal al Chirurgilor din Irlanda, spune: „Acest studiu scoate în evidență importanța furnizării de ajutor în cazul problemelor de sănătate mintală și stres, atât femeilor gravide cât și familiilor înainte, în timpul și după sarcină.

A devenit mamă când nu mai credea că se mai poate

Povestea Amaliei a în urmă cu aproape un an, când, după 8 luni de încercări eșuate de a rămâne însărcinată, a fost diagnosticată cu fibrom uterin de 5 cm. Cum dorința de a avea un copil era prea mare, vestea a căzut ca un trăsnet.

Amalia avea 27 de ani și refuza cu vehemență să creadă că nu va avea copii. A început să se informeze despre afecțiunea pe care o are și a hotărât în urma sfatului medicului să recurgă la embolizarea arterelor uterine. Este o metodă minim invazivă care tratează fibroamele uterine.

Procedura presupune injectarea unei substanțe speciale, care oprește alimentarea cu sânge a fibromului. „Am citit mult, am participat și la un seminar unde am înțeles exact ce se întâmplă referitor la această intervenție“, spune Amalia. Ulterior, s-a programat la un consult și o ecografie la un medic, iar în scurt timp Amalia a fost supusă intervenției. A stat în spital doar 24 de ore, iar recuperarea a fost rapidă.

În sfârșit, însărcinată

La controlul ecografic de 3 luni după procedura minim invazivă, medicii au constatat devascularizarea completă a fibromului și scăderea acestuia în dimensiuni. În urma acestui rezultat bun, medicul i-a recomandat Amaliei că poate încerca din nou să rămână însărcinată. La scurt timp, ea a anunțăat că este gravidă cu un băiețel și că sarcina decurge normal. Amalia urmează să nască luna următoare. „Le mulțumesc din suflet medicilor care și-au dat interesul și și-au exercitat profesionalismul pentru mine, cât și personalului auxialiar care a fost de excepție, pentru faptul că voi trăi cel mai nobil sentiment din lume – voi fi mamă!“, a conchis Andreea.

Ce este sarcina toxică și ce trebuie să facă gravida

Stări ușoare de amețeală, greață și vomă din cauza schimbărilor hormonale. Toate acestea sunt stări obișnuite ale unei gravide, însă dacă se intensifică, viitoarea mamă ar putea avea o sarcină toxică sau disgravidie.

Peste 2% din femeile însărcinate se confruntă cu sarcină toxică, mai ales în primul trimestru de sarcină. Dar simptomele neplăcute pot continua pentru întreaga perioadă de sarcină. Gravida se simte mai mereu rău, are stări de vomă și slăbește.

Cum se manifestă sarcina toxică

„În timpul sarcinii, organismul este supus unor schimbări hormonale. Acestea pot fi resimțite în mod diferit, de la gravidă la gravidă. Femeile sensibile pot avea o stare permanentă de rău: vomită de câteva ori pe zi, sunt sensibile la mirosuri, se deshidratează, au direri abdominale și de cap, insomnii, tahicardii, lipsa poftei de mâncare și slăbesc considerabil“, explică dr. Lucreția Miclăuș, medic obstetrică-ginecologie.

De ce apare sarcina toxică

Aceasta poate avea mai multe cauze. Cele mai importante sunt modificările hormonale care au loc în timpul sarcinii – creșterea nivelului de estrogen, tiroxină și serotonină. „Apoi, pot fi probleme hepatice sau gastro-intestinale cu care s-a confruntat viitoarea mamă înainte de sarcină; infecția cu Helicobacter pylori, vârsta gravidei (femeile peste 35 de ani sunt mai predispuse la a avea o sarcină toxică), sarcina multiplă, Rh-ul negativ al gravidei, surplusul de kilograme și consumul de alimente grase, carența de vitamina K, stresul.“, spune medicul.

Riscurile unei sarcini toxice

Astfel de stări de rău determina viitoarea mamă să nu se poată alimenta corespunzător. Prin urmare, „apare riscul care fătul să nu se dezvolte sănătos și să aibă o greutate mai mică la naștere sau chiar să se nască prematur.“, spune medicul.

Nici mama nu este păzită de pericole. Ea poate avea deechilibre fizice și psiihice în urma unei sarcini toxice. „Supravegherea medicală a gravidei pe toată perioada în care se simte rău este absolut necesară“, punctează specialistul.

Ce poate face gravida în cazul unei sarcini toxice

Pentru ameliorarea stărilor de rău , gravidelor cu sarcină toxică li se recomandă consumul de ceai preparat cu rădăcină proaspătă de ghimbir, reducerea din meniu a alimentelor bogate în lipide saturate, cum ar fi untul și smântâna, și înlocuirea acestora cu produse proaspete și cât mai puțin procesate, plimbări în aer liber sau chiar schimbarea mediului pentru o perioadă, departe de stresul cotidian.

Dacă stările de rău persistă, este necesară supravegherea medicală și chiar internarea gravidei pentru a nu pune în pericol viața sa și a fătului. În acest caz, gravida va face perfuzii și va fi rehidratată intravenos. De asemenea, medicul îi va prescrie și antivomitive.

Operată în pântecele mamei

Smaranda, o fetiță perfect sănătoasă acum, a fost pusă la încercare încă de când se afla în pântecele mamei. Când mama ei era în a treia lună de sarcină, medicii au descoperit că este în pericol și s-ar fi putut naște cu diverse malformații.

„Sarcina a decurs normal până în luna a treia, când am aflat de la medicul meu din Mehedinți că era o problemă. La ecografie s-a văzut o bandă (bride amniotice) care ar fi putut să se îbfășoare strâns în jurul mâinii sau piciorului copilului. La început m-am speriat, dar apoi am început să mă interesez de soluții, să mă documentez despre această anomalie. Nu știam ce să cred, ceea ce aflasem mă speria foarte tare, pentru că bebelușul s-ar fi putut naște cu malformații“, povestește Melania, mama Smarandei.

Părinții au consultat mai mulți medici

Speriați, părinții au cerut opinia mai multor specialiști, de la care au primit răspunsuri diferite. În căutarea unor soluții, au ajuns la un spital privat din București. O ecografie amănunțită a confirmat prezența bridelor amniotice, medicul spunându-le părinților că este nevoie de operație. „Împreună cu soțul meu am hotărât să nu ne asumăm niciun risc pentru copil, astfel că în săptămâna a 26-a de sarcină, s-a făcut operația. După intervenție, medicul mi-a spus că totul a decurs normal și mi-a confirmat că decizia de a face intervenția a fost cea corectă, întrucât una dintre bride era deja înconjurată în jurul mâinii copilului“, își amintește mama.

Sarcina a fost monitorizată cu multă atenție în continuare, pentru a observa cum se dezvoltă extremitatea afectată. Chirurgia fetală poate avea unele riscuri: naștere prematură, infecții, sângerări.

Ce se poate întâmpla din cauza bridelor amniotice

Benzile se pot înfășura în jurul degetelor de la mâini sau picioare, rezultând amputația acestora. Piciroul strâmb poate apărea atunci când brida încercuiește piciorul, în timp ce înfășurarea în jurul brațelor determină amputații majore.

Un îngeraș de copil născut prematur a luptat pentru viață

Când o vezi pe Maria, o fetiță cu păr roșcat și ochi albaștri, nu ai crede că la naștere avea doar 790 de grame și 30 de centimetri. Astăzi, are 3 ani, este încă mititică și slăbuță, pentru vârsta ei, dar compensează când începe să vorbească.

Până la 22 de săptămâni, Irina, mama Mariei, a avut o sarcină normală și de-abia aștepta să-i vină pe lume micuța comoară. În timpul unei ecografii, a descoperit că fetița ei avea o întârziere de dezvoltare de 10 zile. A tot sperat că pe parcurs Maria va recupera retardul, însă visele i-au fost spulberate odată cu trecerea timpului, când ritmul de creștere a încetinit, pentru ca în final să se oprească.

Fiecare zi, o mică victorie

Irinei i s-a spus că probabil nu va depăși 26 de săptămâni de sarcină, însă travaliul s-a declanșat la începutul săptămânii 31. Maria a fost o luptătoare din prima clipă. Nu a avut nevoie de mască de oxigen și nu a făcut nicio infecție. Au urmat, însă, 9 săptămâni petrecute în incubator, în secția de terapie intensivă prematuri de la Spitalul „Cantacuzino“. A avut două hemoragii intracraniene, a suferit o anemie și a fost hrănită printr-o sondă introdusă în stomac. În primele două luni din viața Mariei, Irina a trăit mereu cu frică. „Coboram noaptea să văd dacă lumina era stincă în secția de terapie intensivă, pentru că asta îmi spunea că totul este în ordine. Iar când era anunțată urgență în terapie intensivă…ne uitam unele la altele, noi, mamele și sunt convinsă că fiecare dintre noi își zicea: «Dă, Doamne, să nu fie al meu!»“, mărturisește Irina.

Sprijinul cadrelor medicale a fost nepreșuit. Atât pe perioada sarcinii, cât și după naștere, Irina a știut în orice moment la ce să se aștepte.Medicii i-au explicat riscurile nașterii premature, precum și ce analize și proceduri îi sunt făcute fetiței și în ce scop. „Alături mi-au fost și asistentele care m-au ajutat să-mi canalizez gândurile și energia pe ceea ce puteam face pentru copilul meu și nu de puține ori m-au alinat cu o vorbă bună“.

După externare, Maria a fost nevoită să urmeze ședințe de kinetoterapie și a făcut primii pași la vârsta de 1 an și 8 luni. Acum vorbește cursiv, are 10 kilograme, șiadoră baletul.

Femeie se tine cu mana de burta, stand pe o canapea

De ce suferi de constipație? Cauze mai puțin cunoscute

Constipația este favorizată, în mare măsură, de alimentația săracă în fibre și de lipsa mișcării. Există însă și cauze mai puțin știute care duc la apariția acestei neplăceri.

Dr. Sorana Micșunescu, medic de medicină generală și pediatrie spune că de multe ori, constipația poate fi o cauză a abținerii de la evacuarea intestinală. „ Motivele pot fi ignorarea senzaţiei de a avea scaune, teama de toalete publice sau chiar lipsa timpului. Cu toate acestea, constipaţia poate apărea şi atunci când persoana suferă de sindromul colonului iritabil. În acest caz, apar spasmele care întârzie eliberarea instestinală şi astfel fecalele rămân mai mult timp în colon. În cazul persoanelor în vârstă, apariţia constipaţiei este de 5 ori mai frecventă decât la tineri. Pentru a diminua simptomele neplăcute ale acestei probleme de sănătate, se recomandă atenţie deosebită la dietă, activitate fizică zilnică şi consumul de lichide“, explică medicul

Problemele apar când alimentația este bogată în carne, produse de patiserie și brânzeturi, care îngreunează digestia. Pentru un tranzit intestinal optim, este nevoie ca fibrele (prezente în legume, fructe și cereale integrale) să nu ne lipsească din dieta zilnică.

Medicamentele

Constipația poate fi un efect secundar al administrării unor medicamente, cum sunt antiacidele, analgezicele și suplimentele cu calciu și fier. De asemenea, şi folosirea îndelungată a medicamentelor care au efect laxativ pot duce la constipaţie. La rândul lor, diureticele, luate pe perioade îndelungate și în exces, scad nivelul potasiului în organism, acest element fiind implicat în producerea purgației (eliminarea materiilor fecale).

Călătoriile

Diferenţa de fus orar și chiar o mică excursie la câţiva kilometri depărtare de casă pot cauza constipaţie. Explicaţia constă în faptul că şi în cazul schimbărilor mici, organismul are nevoie de adaptare pentru a nu-i fi perturbate funcțiile.

Sarcina

Problemele de constipaţie în sarcină sunt cauzate de schimbările hormonale care încetinesc funcţiile sistemului digestiv. De asemenea, şi uterul crescut pune presiune pe instestine, perturbându-le activitatea.

Unele boli

Multe persoane care suferă de hipotiroidism pot avea probleme cu constipaţia. Această afecţiune încetineşte metabolismul şi, respectiv, activitatea intestinală. De asemenea, diabetul provoacă modificări care perturbă capacitatea de a digera alimentele. Este bine de știut că și depresia încetinește funcţiile metabolice, implicit, digestia este afectată.

Sedentarismul reduce tonusul muscular responsabil de stimularea intestinului gros. De aceea, persoanele care petrec cea mai mare a timpului pe scaun au un risc de două ori mai mare de a suferi de constipaţie faţă de cei care au o viaţă activă.