Arhive Psihoterapeut Raluca Penuș

Fiecare dintre noi, la un moment dat în viață, am avut cel puțin o idee îndrăzneață pe care, din diverse motive, nu am pus-o în practică. Fie că părea nerealistă, fie că presupunea un efort foarte mare și greu de susținut, fie că rezultatul final era nesigur, fie că timpul liber a fost limitat, că pașii următori erau necunoscuți, fie că o posibilă dezamagire ar fi zdruncinat serios stima de sine și motivele pot continua. Numai că, de multe ori, cu astfel de gânduri și piedici oportunitățile pot trece pe langă noi, iar evitarea deciziilor nu ne aduc împlinire, din contră!

Mai jos sunt vei descoperi, răspunzând la următoarele întrebări, toți pașii pe care îl vei putea urma, în ordine cronologică, pe parcursul punerii în practică a ideii, a obiectivului ori a visului tău.

1. Ce este important pentru tine? În prima etapa, vei descoperi ce este important pe tru tine, ce te împlinește, ce te face fericit, care sunt pasiunile tale.

2. Ce anume îți dorești? Dorința maximizează rezultatele, este ingredientul principal al reușitei, deoarece pasiunea este o forță care asigură energia necesară pentru a excela.

3. La ce visezi în legătură cu viața ta? Capacitatea de a visa este foarte importantă! Mulți ar putea să te descurajeze spunându-ți că e nerealist, însă cum poți știi care sunt lucrurile pe care vrei sa le ai în viața ta și care este destinția la care vrei să ajungi?

4. Cum rămâi motivat? Odată descoperite și vizualizate obiectivele tale, va trebui să îți păstrezi determinarea, dorința și motivația pentru a face primul pas către îndeplinirea lor. Pentru a rămâne motivat, acționează!

5. Cum îți definești obiectivul? Nu uita, pentru a pune în practică mai ușor propriile obiective, dorințe sau vise, este necesară o viziunea cât mai clară! Mai exact, definește-ți obiectivul principal, și, plecând de la acesta, alte trei obiective secundare.

6. Cum dezvolți? Setează-ți disciplina necesară în lucru, o atitudine obiectivă față de propria persoană, învinge îndoielile care te împoedică să începi, piedicile pe care ți le pui și, nu în ultimul rând, descoperă motivele pentru care tu meriți să reușești.

7. Cum ajută un plan? Odată definite obiectivele, trebuie să concepi un plan împărțind procesul în etape, pași de urmat. Scopul este demarezi ce ți-ai propus să îți atingi scopurile, fară a mai aștepta ca totul să fie perfect, învingandu-ți tendința de a amâna.

Crede cu tărie în ambițiile și pasiunile tale, acestea te pot duce în direcția în care îți poți împlinii nevoile și dorințele!

Penuș Emilia Raluca, psihoterapeut, consilier psihologic și psiholog clinician, cu formare profesională în domeniul logopedic, peste cinci ani de activitatea profesională ce se concentrează în lucrul cu copii, familii și cupluri.

Articole anterioare:

Psihoterapeut Raluca Penuș: 7 motive pentru care psihoterapia cu copilul este psihoterapie cu familia

Psihoterapeut Raluca Penuș: „Tot mai dese sunt cazurile de agresivitate la copii”

Cel mai des, în practica psihologică de specialitate, procesele de consiliere psihologică ori psihoterapie de familie încep cu o problematică atribuită copilului. Fie că este vorba de frica de a se separa de unul dintre părinți, de a pleca în tabere ori activități școlare sau extrașcolare, dificultăți de integrare la școală sau la grădiniță, teama de eșec, teama de anumite viețuitoare, enurezis, mutism selectiv, agresivitate orientată asupra propriei persoane sau asupra altora, tulburări de comportament alimentar – sunt cele mai importante motivații ce îi aduc pe părinți să apeleze la psiholog.

1. Copilul este oglinda familiei! Nu numai că imită tot ce văd in familie, copiii prezintă simptomele familiilor din care fac parte. Mai exact, dacă este disfuncțional cuplul parental și sunt adesea conflicte în sânul familiei, veți observa cum, de cele mai multe ori, copilul va dezvolta un comportament similar celor menționate anterior, prin care va reuși să distragă atenția de la conflictele părinților, aceștia prioritizând cu dificultățile copilului.

2. Copilul este parte a unui sistem familial complex. Copilul ca parte a sistemului familial reprezintă expresia sau simptomul dinamicii întregii familii. Din acest motiv, psihoterapia copilului este psihoterapia întregii familii, și se desfășoară în mai multe planuri alternativ: ședințe cu părinții, cu întreaga familie, cu fiecare dintre părinți, copilul cu frații ori surorile și copilul în ședințe individuale.

3. Fiecare membru al familiei are nevoie de independență și individualitate. Aceasta se referă la gradul de autonomie si individualitate acordat fiecărui membru în parte, mai exact, la faptul că fiecare membru are unele activități ale sale de recreere ori de socializare, separat de ceilalți membrii. Mai mult decât atât, cum libertatea înseamnă responsabilitate, membrii familiei trebuie să își asume responsabilitatea comportamentelor proprii, iar diferențele de opinie să fie tratate cu toleranță.

4. Numai părinții și figurile parentale îi pot satisface nevoia de securitate emoțională. Pentru a asigura un mediu propice bunei dezvoltări psihologice a copiilor, părinții au datoria de a oferi nu doar un mediu securizant fizic, ci și emoțional. Ce înseamnă, pe scurt, acest lucru? Oferirea dragostei necondiționate, toleranță, încredere, suport, rabdare, încurajări.

5. Părinții sunt exemplele copiilor în privința comunicării emoționale. Dacă părintele este în contact cu propriile emoții, cu propriile nevoi și își trăiește viața cu autenticitate, copilul va avea exemple valoroase în dezvoltarea maturității emoționale.

6. Părinții sunt responsabili pentru felul în care se comunică în familie. Iată încă un motiv foarte relevant pentru care psihoterapia cu copilul este psihoterapie de familie, dacă în familie se comunică defectuos, iar terapeutul lucrează doar cu copilul, acesta se va întoarce în același mediu, iar dificultățile cu care se confruntă nu vor dispărea.

7. Puterea în familie este centralizată în cuplul parental. După cum menționam anterior, puterea înseamnă responsabilitate! Este recomandat ca regulile din familie să fie implementate prin convingere, nu prin intimidare.

Așa că, dragi părinți, dacă vă hotărâți să apelați la ajutorul unui psiholog pentru copilul dumneavoastră, vă recomand să vă disponibilizați pentru a lucra cu propria persoană!

Articole anterioare: