Arhive Psihologul Lucian Roșu

Psihologul Lucian Roșu: Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei.

Comportamentul negativ (neplăcut, dureros), repetat al unui individ sau grup, intenționat îndreptat împotriva unei persoane care are dificultăți în a se apăra, în scopul destructurării personalității acesteia, a diminuării stimei de sine și a minimalizării rolului în ierarhia socială se numește bullying. Bullying-ul este în zilele noastre un fenomen extins cu caracter predilect în mediul educațional și cel socio- profesional,a fost identificat și formulat în anii 70, afectează persoane indiferent de vârstă, categorie socială, sex, zonă geografică. Se manifestă prin violență fizică și verbală, incluzând abuzul emoțional și comportamental,a devenit un fenomen cotidian de actualitate inclus în rutina socială, este deja o parte nelipsită din societatea noastră, o parte din felul nostru de a relaționa și socializa.

Bullying-ul are trei caracteristici: Să reprezinte un dezechilibru de putere( caracter dominant); Să se repete frecvent (caracter repetitiv); Să provoace neplăcere victimei,care este întotdeauna ,,aleasă” iar această neplăcere să îi genereze satisfacție agresorului(caracter masochist).

Abuzul îmbracă forma directă , față în față, jigniri, insulte, farse, hărțuire, porecle sau etichete, umilire publică, condiționarea/șantajul social prin acumularea de ,,greșeli” pe care victima le acumulează și abuzatorul le contabilizează și îi ,,fabrică” un dosar. Forma indirectă, răspândirea de zvonuri, diminuarea rezultatelor, minimizarea sau omiterea performanțelor și a activităților în grup, glumele proaste, critica, excluderea din grup, nulificare. Când bullying-ul ia forma agresiunii fizice în grup se trece la nivelul de mobbing, deja bullying-ul are o perioadă de timp în care a fost perfecționat, urmează o etapă de ,,finețe” , abuzatorul copleșește victima, cunoaște limitele lui și pe cele ale victimei, în etapa aceasta împinge la limită victima prin acțiune directă, loviri, scuipat, mutilării corporale, ,,ciopârțirea” părului, țigară stinsă pe mâini și picioare, intimidarea și generarea sentimentului de frică/ teroare/umilință. Agresiunea fizică indirectă este când victimei îi sunt furate lucruri sau când i se murdărește sau distruge lucrurile personale. Cyber bullying-ul este agresiunea online, scrisă sau audio-video, se întâlnește în mediul online în cadrul rețelelor de socializare.

În mediul profesional, prin caracterul competitiv pe care îl promovează, inevitabil sunt generate conflicte și confruntări pentru afirmare, obținerea de privilegii, bonusuri, clase de ierarhizare, aici bullying-ul ia forma intimității, dominarea este mai acerbă, (directe sau indirecte), unele de intimidare, excluderi sociale selective bazate pe criterii subiective, satisfacție emoțională, disimularea incompetenței. Părinții ,,moderni” îndeamnă copii la bullying însămânțând în mintea lor verde ideea de ,,supraviețuiește cel mai bun” sau ,,cu rușinea mori de foame”dar care este decodat în supraviețuire cel care este nesimțit, cel care lovește fetele sau pe cei mai mici/slabi/cuminți, cel care fură/strică jucăriile celorlalți copii, cel care înjură și hărțuiește/face glume.

Bullying-ul începe de fapt de la vârste de 1-2 ani,când apare interacțiunea socială și noțiunea de apartenență socială, când copiii învață deja primele forme de manipulare/șantaj pentru obținerea de beneficii și observă atent cum îi sunt satisfăcute cererile de multe ori actul manipulării dezvoltă o atitudine parentală negativă, verbală, gestuală/non verbală, emoțională și generează în copil starea de bine pe care obținerea și stările emoționale care însoțesc procesul negativ pe care el, copil fiind a reușit să îl obțină și care îi conferă un statut trofic, de fapt se distrează văzând efectele negative și mai ales ,,puterea”care a generat acțiunea. Se perpetuează în viața de adult, când acesta sa rafinat în mediul educativ, din acest motiv, copilul ar trebui să cunoască și să știe cum să gestioneze acest tip de interacțiune socială sau relaționare. Aceasta este bătaia de aripă al fluturelui care la un moment dat generează comportamentul de bullying .

Frică, umilință, nulificare sunt cele care creează contextul psiho-socio-relațional labil cu repercusiuni pe termen lung fiind imperativ nevoie de găsirea de metode definitorii de stopare, diminuare a efectului butterfly. Aici intră în scenă familia, autoritatea educativă, prietenii, persoanele specializate, consilieri și psihoterapeuți. Consecințele psihologice și comportamentale sunt impactante :apare depresia și anxietatea cu bonus atacul de panică, imaginea de sine compromisă,apar blocajele emoționale/rezistențele, comportamente maladaptative!/periculoase uneori la limita legala(vrând să corespundă) , stimă de sine nulă, retragere socială/izolare, fobii alimentare, funcția instructivă educațională dispare, poate apărea ideația suicidară, în formele extreme de lungă durată. Cănd efectele sunt identificate este mai mult decât recomandat să se înceapă ședințele de psihoterapie. În numărul următor voi aduce în analiză modul în care psihoterapia integrativă abordează bullying-ul.

Lucian Roșu este psiholog-psihoterapeut integrativ, urmează o specializare în suport paliativ pentru pacienti incurabili și/sau aflați în fază terminală. Este dedicat voluntariatului având ca țintă îngrijirea paliativă pediatrică și dezvoltarea personală a copiilor cu dizabilități motorii și hipoacuzici aflați în centre de plasament. Are în proiect tipărirea unei cărți de povești terapeutice și a unui manual de intervenție psihoterapeutică.

Articole anterioare:

Psihologul Lucian Roșu: „Jucătorii dependenți prezintă anumite caracteristici”

Psihologul Lucian Roșu despre Depresie

Psihologul Lucian Roșu despre Psihoterapia Integrativă

Psihologul Lucian Roșu: „Nu poți să repari în 5 ședințe ce s-a stricat poate în ani.”

Psihologul Lucian Roșu: „Jucătorii dependenți prezintă anumite caracteristici”

Începând cu perioada postcomunistă a anilor 90, pe fondul frământărilor socio-economice, a degringoladei culturale și a înțelegerii confuze a termenului „de libertate” societatea românească să scindat în două clase sociale, proletariatul clasic submisiv și „mica burghezie” formată din vechea nomenclatură și foștii factori de conducere din întreprinderi economice, două clase inegale, ierarhizate.

Pe fondul scăderii accentuate a nivelului de trai au luat naștere jocurile piramidale, cazinourile, aparatele mecanice, Bingo, pariurile sportive toate desenând himera îmbogățirii facile fără efort. În goana după libertate, a omului care nu trebuie să dea explicații nimănui sa născut stereotipul jucătorului de noroc. Jocul patologic de noroc, ludomania, este tulburarea de control a impulsului de a juca, dorința urgentă chiar atunci cand ei știu ca jucatul le provoacă suferință sau în ciuda consecințelor negative, financiare și relaționale.

Dependența este susținută și de asocierea adicțiilor de jocurile de noroc, alcool, droguri și/sau medicamente generând modificări neurochimice. Sunt predispuși să dezvolte pe lângă dependențe și probleme psihiatrice, depresia și anxietatea, tentative de suicid și dificultățile relaționale.

Jucătorii dependenți prezintă anumite caracteristici, pe lângă cea de bază, mirajul îmbogățirii fără efort și evadarea din realitate, neasumarea responsabilităților, pierderea autocontrolului și a controlului, negarea sau minimalizarea problemei, împrumuturile de bani, nesiguranța și imaturitatea emoțională.

Abuzul și violența domestică sunt frecvente în familiile în care sunt prezenți acești jucători, conducând la o dezvoltare emoțională neadecvata a tuturor participanților în conflict și la un risc crescut de comportament compulsiv al jucătorului. Schimbările comportamentale ale jucătorului includ stări de agitaţie și agresivitate, violenţă și modificări fiziologice.

Abordarea psihoterapiei integrative începe cu diagnosticarea corectă prin evaluarea stării de sănătate mintale pentru a identifica dacă acesta a fost afectat cognitiv cu ajutorul chestionarelor, scalelor care măsoară motivația, percepția și a protocoalelor de interviu dedicate. Interviul Motivațional interpretat și ajustat în manieră proprie pregătește clientul având scop adaptarea intervenției la nevoile și caracteristicele clientului. Ca și principii ale Interviului Motivațional enumăr: creștere încrederii în eficacitatea sa, exprimarea empatiei, evidențierea discrepanțelor dintre comportamentul prezent și obiectivele de perspectivă. Prin folosirea strategiilor de explorare și susținere cum ar fi: Ascultarea reflexivă, utilizarea întrebărilor deschise, sintetizarea verbalizării, suportivitatea.

Se utilizează strategiile de lucru cu ambivalența clientului în procesul conștientizării de către client a propriei motivații. Cele mai uzuale strategii sunt: elaborarea, utilizarea extremelor, balanța regională, explorarea viitorului, dialogul, explorarea valorilor și feedback-ul.

În abordarea rezistențelor se folosește reflectarea amplificată, reflectarea simplă, oglindirea, autodezvăluirea, dubla direcționare, redactarea, resemnificarea, paradoxul terapeutic.

Urmează consolidarea angajării în schimbare, prin scăderea rezistenței, întărirea alianței terapeutice, stabilirea scopurilor și a variantelor de acțiune, construirea de planuri.

Ultima fază este menținerea și evitarea recidivei. Se consolidează și menține comportamentul nou structurat: clientul nu mai joacă și menține abstinența. Împotriva apariției recidivei se identifică situațiile de risc și folosirea unor metode de coping, precum și discuțiile deschise cu familia și desemnarea unei persoane de suport, grupul de suport, realizarea unui jurnal și consemnarea apariției tentației, analiza funcțională care cuprinde tipurile de situații în care are loc recăderea(locații, anturaj, pierderile de bani, momentele zilei când are loc evenimentul, timp jucat, gânduri automate, emoții, )

Scopul terapie este de a restructura modul de viață pentru menținerea abstinenței cu acțiune directă în organizarea timpului, activități recreative, abilități sociale, înlocuirea comportamentului maladaptativ, consiliere vocațională pentru clienții care nu au un loc de muncă sau consideră locul de muncă nesatisfăcător,restaurarea încrederii în sine, responsabilitatea pentru schimbare, conștientizare, de a consolida motivația, reconsiderarea familiei.

Procesul este de lungă durată cu prognoză favorabilă, depinzând și de limitele, spontaneitatea, receptivitatea, umorul, creativitatea și de gradul de implicare al terapeutului.

Articole anterioare:

Psihologul Lucian Roșu despre Depresie

Psihologul Lucian Roșu despre Psihoterapia Integrativă

Psihologul Lucian Roșu: „Nu poți să repari în 5 ședințe ce s-a stricat poate în ani.”

Psihologul Lucian Roșu despre Depresie

Depresia este o dispoziție tristă cu iz pesimist,(dispoziția depresivă). A devenit cea mai frecventă suferință mintală, practic cea mai studiată afecțiune. Persoana este conștientă că ceva nu mai este ca înainte, nu mai are poftă de mâncare sau nu mai are limite când se hrănește, apare scăderea sau creșterea în greutate, nu se mai odihnește cum obișnuia,(fatigabilitate), apare insomnia, este mai ,,încet” (lentoarea psihomotorie), lipsa de energie, apar durerile de cap persistente, (cefaleea), durerile musculare difuze, gură uscată, constipația, apar stările de neliniște, nesiguranță și frică nemotivate (dispoziția anxioasă), lipsa libidoului, sentimentul eșecului, apar gândurile negre, ideea de inutilitate, sentimentele de vinovăție (delirul de vinovăție), apare auto-mutilarea și ideația suicidară. Afecțiunile medicale pot să favorizeze apariția unor stări de depresie, bolile vasculare, epilepsia,tulburările tiroidiene si ale altor glande endocrine, cele infecțioase, HIV, tuberculoza, pneumonia virala sunt cele mai frecvente. Depresia este cauzată de conflictele din mediul familial, relațional, probleme financiare, profesionale, ereditatea, conflictul dintre aspirație și realitate,dependența de alcool și substanțe psihoactive, decesul apropiaților urmate de perioade de doliu neconsumat, pierderea unei relații, nașterea recentă, menopauza, sindromul premenstrual. Diagnosticarea se face pe baza unui interviu clinic și utilizarea de scale diagnostice, cuantificând sub forma unor scoruri dezvoltarea simptomele pe care pacientul le acuză, enumăr aici: Scala de melancolie, HRSD, MADRS, SDS și BDİ. Depresia poate fi ușoară, moderată sau severă. Diagnosticarea depresiei este îngreunată uneori de pacient care prezintă simptome somatice și care nu se adresează psihiatrilor sau psihoterapeuților în schimb el se duce la medicul de familie, care îl trimite la un somatician unde omite să-i prezinte acestuia tulburările afective sau folosește mecanisme de coping, el fiind focalizat pe simptome somatice minimalizează simptomele afective astfel diagnosticul fiind neglijat sau întârziat. Segmentul tânăr în mod particular, poate să prezinte nervozitate și iritabilitate, mascând astfel episodul depresiv, fapt ce duce la îngreunarea diagnosticării corecte. Tratamentul constă în abordarea psihoterapeutică și cea medicamentoasă. Când există o ameliorare în urma ,,cocktailului” psihoterapie și psihiatrie, respectiv tratament cu antidepresive există tendința ca mulți pacienți să abandoneze tratamentul. Psihoterapia integrativă accelerează procesul de vindecare nivelând calea tratamentului medicamentos cu administrarea antidepresivelor fiindcă acestea au nevoie de o perioadă de ,, incubare” pentru a stabiliza și maximiza efectul. Psihoterapia integrativă creează alianța terapeutică necesară procesului de vindecare, asigurand ancora de care are nevoie pacientul, diminuând sentimentul de neputință și izolare se asigură complianța la tratament,pacientul devenind conștient de posibilitatea de recidivă. Intervenția psihoterapeutică redimensionează raporturile pacienților cu alte persoane, facilitând o bună comunicarea între pacient și familie. Psihoterapia își încheie utilitatea atunci când se întâlnește cu un creier ,,dezechilibrat” chimic. Depresia este prevenită prin includerea de exerciții fizice în rutină, evitarea stărilor conflictuale, îmbunătățirea comunicarii asertive, odihnă suficientă. Semne minore cum ar fi : reducerea interesului pentru activități plăcute în trecut, stări anxioase, insomnii,tristețe fără un motiv aparent indeamna la o discutie cu un specialist. Altfel, depresia se instaleaza acaparând întreaga viață.

Articole anterioare: