Arhive medicamente - Sanatate 7

Jumătate din bolnavii cu melanom în stare avansată pot supraviețui

Mai mutl de jumătate din pacienți pot supravieșui acum unei forme letale de cancer de piele care a fost considerată netratabilă până acum 10 ani, spun medicii britanici, citați de BBC.

Cu 10 ani în urmă, numai unul din 20 de bolnavi ar fi trăit cinci ani de la diagnosticarea cu melanom în stadiu avansat. Cei mai mulți urmau să moară în numai câteva luni.

Având în vedere medicația pentru întărirea sistemului imunitar al organismului, înseamnă că 52% trăiesc acum de aproape cinci ani, arată un studiu clinic. Medicii spun că este vorba despre o transformare extraordinară și rapidă.

Cât de dificil este de tratat melanomul?

Melanomul se află pe locul 5 în topul celor mai răspândite tipuri de cancer din lume.

Dacă este descoperit în stadiile incipiente atunci șansele de supraviețuire sunt bune, dar dacă tipul de cancer devine mai agresiv și se răspândește prin organism (în forma de metastază) atunci șansele de supraviețuire scad.

„În trecut, melanomul în formă metastatică era de netratat“, spune prof. James Larkin, consultant la the Royal Marsden NHS Foundation Trust. „Oncologii considerau că melanomul, în comparație cu alte tipuri de cancer, nu mai poate fi tratat odată ce s-a răspândit“, spune el.

Bolnavii trăiau undeva între 6 și 9 luni de la diagnostic.

Ce a demonstrat studiul clinic?

Studiul a investigat două medicamente de imunoterapie ce sunt destinate să îmbunătățească sistemul imunitar și să atace cancerul. Au fost 945 de pacienți incluși în acest studiu. O treime dintre ei au primit nivolumab, o altă trieme, ipilimumab și restul au primit ambele tratamente.

Apoi, medicii s-au uitat la rata de supraviețuire de cinci ani – și proporția pacienților încă în viață după cinci ani.

Rezultatele au arătat:

26% erau încă în viață după ce au luat numai ipilimumab
44% erau încă în viață după ce au luat numai nivolumab
și 52% era încă în viață după ce au luat ambele medicamente.

„A fost o surpriză uimitoare să vedem un progres așa de mare într-o perioadă atât de scurtă“, spune prof. Larkin. „A fost cea mai extraordinară transformare a unei boli care era privită, printre toate tipurile de cancer dificil de tratat, cu cea mai serioasă prognoză.“. El spune că acum „există posibilitatea ca jumătate dintre pacienții cu melanom în stadiul 4 să trăiască cel puțșin cinci ani după tratamentul cu imunoterapie“.

Descoperirea a fost prezentată la o întâlnire a Societății Europene pentru Oncologie și a fost publicată în New England Journal of Medicine.

Ce spun pacienții?

Pam Smith, 67 de ani, din Royal Tunbridge Wells a început testarea în ianuarie 2014. A fost „devastată“ când a flat că forma de cancer pe care o are nu este tratabilă și spune că „nu ar fi avut nicio șansă fără imunoterapie“.

A primit tratamentul o dată la fiecare două săptămâni timp de patru luni, dar medicamentele i-a provocat o diaree severă ca efect secundar astfel că nu a mai putut continua.

Tumora i s-a înjumătățit după tratament și nu a mai crescut de atunci. Pam se simte acum foarte bine. Ea a declarat pentru BBC: „Poate că nu mi-aș fi văzut nepoții. Sunt cinci ani de când s-a întâmplat, iar cel mai mic nepot al meu a făcut șase ani de curând. Nu i-aș fi văzut crescând, pe al și pe celălalt nepot“.

S-au vindecat oare acești pacienți?

E greu să spui „tratat“ atunci când e vorba de cancer, dar o supraviețuire de cinci ani este un pas uriaș. Unii pacienți care iau medicamentele sunt în totală remisie fără vreun semn de anormalități la analize.

Alții, cum este Pam, încă mai au tumora, dar aceasta nu mai crește. Iar trei sferturi din pacienții care au supraviețuit nu mai au nevoie de vreo formă de tratament împotriva cancerului

Cum funcționează imunoterapia?

Imunoterapia este știința câștigătoare de premiu Nobel care tratează ceea ce este de netratat. Domeniul acesta este unul dintre cele mai extraordinare în tratarea cancerului.

Sistemul imunitar patrulează constant în organismul nostru, luptând cu invadatorii ostili, așa cum sunt virușii. Ar trebui să atace și cancerul – dar acesta este o versiune coruptă a unui țesut sănătos și poate evolua ocolind sistemul imunitar.

Ipilimumab și nivolumab împiedică unele tipuri de cancer să se ascundă și permite sistemului imunitar să atace. Ele întrerup semnalele chimice pe care cancerele le folosesc pentru a frâna sistemul imunitar. Nicolumab blochează frânarea celulelor albe numite PD-1. Iar celălalt medicament blocheamză CTLA-4. Mecanismul este descris ca anulând frânele sistemului imunitar.

„Prin administrarea ambelor medicamente practic anulezi două tipuri de frână asupra sistemului imunitar, astfel încât acesta va putea să recunoască tunorile pe care înainte nu le recunoștea și să reacționeze la ele și să le distrugă“, spune prof. Larkin.

Există efecte secundare?

Da, medicamentele schimbă modul în care funcționează sistemul imunitar în organism, iar asta poate avea consecințe, cum ar fi oboseala, înroșeli ale pielii și diaree.

Unele dintre ele pot fi destul de severe, astfel încât pacienții, așa cum este și Pam, nu pot urma un tratament complet. Totuși, chiar și o parte din tratament are beneficii de durată asupra sistemului imunitar și pacienților.

Asta se află în contrast cu alte tratamente împotriva cancerului, cum este chimioterapia care nu mai funcționează din momentul în care tratamentul încetează. Efectele secundare pot fi de duratăp, și pot apărea și pe măsură ce pacienții îmbătrânesc.

Sunte aceste medicamente disponibile?

Da, rezultatele preliminarii ale acestui studiu au condus la distribuirea și disponibilitatea acestor medicamente în întreaga lume. Decizia de aprobare a acestor medicamente pentru melanom a fost una dintre cele mai rapide din istorie. Ele pot fi folosite și în cazul altor tipuri de cancer, cum sunt cele pulmonare sau renale.

Ce spun experții?

Prof. Charles Swanton, șef clinician la Cancer Research din Marea Britanie, spune că progresul în cazul melanomului a fost „extrem de rapid“.

„Mă simt inspirat văzând pașii făcuți în dezvoltarea imunoterapiilor și al potențialului lor de a transforma perspectiva unor pacienți, oferindu-le timp în plus petrecut cu familia și prietenii, un timp pe care nu credeau că-l mai au. Iar acum munca de cercetare continuă pentru a asigura oamenii cu diferite tipuri de cancer că pot beneficia de aceste tratamente inovative“, spune el.

Cum m-a făcut hipertensiunea să-mi schimb modul de viață

Fumatul, programul încărcat și excesul de sare au contribuit în cazul unei femei de 45 de ani la creșterea tensiunii arteriale.

„Când aveam 35 de ani, după o zi de muncă extenuantă, am observat că o păcătoasă de durere de cap pe care o avusesem toată ziua nu înceta. Ba din contră, devenea din ce în ce mai puternică, de parcă îmi exploda capul. Am început să am și vărsături și nu mai știam ce să fac. La insistențele unei vecine care este asistentă medicală mi-am luat tensiunea. Toată viața am fost hipotensivă. Aveam cel mult 11 de obicei. Acum aveam 19 cu 11. Am luat un medicament pe care l-am ținut sub limbă și mi-a trecut durerea de cap. După o oră, tensiunea era 15. M-am speriat destul de tare așa că am decis să mă duc la un control medical“, povestește Maria.

Diagnostic: hipertensiune

După consultație, Maria a primit și diagnosticul: hipertensiune arterială. Medicul i-a spus că trebuie să ia medicamente toată viața, și i-a spus că trebuie să renunțe la fumat și la mâncărurile cu sare. „Mi-a zis că trebuie să slăbesc, să reduc cafelele, să mă odihnesc mai mult și să vin periodic la conrol. Din păcate, nu am respectat decât o parte dintre indicații. Am mers la control periodic și am luat medicamentele. Dar nu am renunșat la fumat și am mâncat în continuare ce-mi plăcea, beam cafea și nu am slăbit.“

Când ajungea la medic, tensiunea era 12. Dar a început ca nici medicamentele să nu mai fie luate zilnic, ci doar atunci când Maria își aducea aminte sau când o durea capul, până când nu l-a mai luat deloc. Cam un an.

Nerespectarea tratamentului

„Totul părea că merge bine până când, într-o zi, la serviciu a venit un medic de medicina muncii. Eu mă simțeam foarte bine în ziua aceea, dar când mi-a luat tensiunea aveam 22 cu 12. M-am speriat și eu și medicul, a chemat ambulanța și am ajuns la spital. Am stat internată 2 zile până mi-au scăzut cu perfuzii tensiunea la 14. Mi-au făcut analize și investigații.

Am ieșit cu un tratament de 4 medicamente pentru tensiune, în loc de 1 cât aveam înainte, pe care trebuie să le iau zilnic. Mi s-a spus clar că dacă nu iau tratamentul, nu renunț la fumat și la alimente cu sare voi muri.

M-am speriat foarte rău, și îmi tot spuneam că vreau să dansez la nunta fiului meu și să-mi cresc nepoții. Am respectat toate recomandările, mai puțin pe cea cu fumatul, dar am ajuns la 4-5 țigări pe zi. Acum am din nou tensiunea 12. Am devenit ma grijulie cu sănătatea mea. Și încerc, pentru fiul meu în special, să renunț de tot la fumat“, a conchis Maria.

O luptă grea și lungă i-a pus sănătatea la încercare

Povestea lui Marian începe în urmă cu 3 ani, când, înainte de a împlini 34 de ani, a fost diagnosticat cu tuberculoză rezistentă la medicamente. După mai multe internări în spital, a reușit să învingă boala.

Marian își amintește că se simțea din ce în ce mai obosit, tușea, transpira foarte mult noaptea și slăbise. În urma unei radiografii pulmonare și a unui consult de specialitate, medicii au descoperit că bărbatul suferea de tuberculoză. S-a internat la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“ din București și a început tratamentul. După o lună și jumătate, s-a externat și și-a schimbat stilul de viață.

Nu a trecut mult timp, și a fost nevoit să se interneze din nou. Și asta pentru medicii l-au anunțat că tipul de tuberculoză de care suferă este rezistent la tratament. Pentru Marian, cele trei luni de spitalizare au fost foarte grele: „Medicamentele aveau efecte adverse. Pe care le suportam foarte greu.Îmi era greață în fiecare zi, eram amețit, iar după celuam pastilele,nu mă puteam da jos din pat cel puțin două ore“.

Vindecarea cu prețul pierderii auzului

După mai multe luni de tratament, Marian a constatat că nu mai aude bine, fiind nevoit să poarte o proteză auditivă. După 9 luni, pentru că leziunile din plămânul stâng nu se vindecau cum trebuie, a fost nevoit să se interneze din nou și să se opereze, fiindu-i extirpat jumătate din plămân.

După un an de tratament, a făcut hepatită toxică, din cauza medicamentelor pe care le luase. După aproape doi ani, lucrurileau început să reintre în normal. Marian nu ar fi putut să treacă peste toată perioada dificilă fără sprijinul familiei și al psihologului.

Femeie se tine cu mana de burta, stand pe o canapea

De ce suferi de constipație? Cauze mai puțin cunoscute

Constipația este favorizată, în mare măsură, de alimentația săracă în fibre și de lipsa mișcării. Există însă și cauze mai puțin știute care duc la apariția acestei neplăceri.

Dr. Sorana Micșunescu, medic de medicină generală și pediatrie spune că de multe ori, constipația poate fi o cauză a abținerii de la evacuarea intestinală. „ Motivele pot fi ignorarea senzaţiei de a avea scaune, teama de toalete publice sau chiar lipsa timpului. Cu toate acestea, constipaţia poate apărea şi atunci când persoana suferă de sindromul colonului iritabil. În acest caz, apar spasmele care întârzie eliberarea instestinală şi astfel fecalele rămân mai mult timp în colon. În cazul persoanelor în vârstă, apariţia constipaţiei este de 5 ori mai frecventă decât la tineri. Pentru a diminua simptomele neplăcute ale acestei probleme de sănătate, se recomandă atenţie deosebită la dietă, activitate fizică zilnică şi consumul de lichide“, explică medicul

Problemele apar când alimentația este bogată în carne, produse de patiserie și brânzeturi, care îngreunează digestia. Pentru un tranzit intestinal optim, este nevoie ca fibrele (prezente în legume, fructe și cereale integrale) să nu ne lipsească din dieta zilnică.

Medicamentele

Constipația poate fi un efect secundar al administrării unor medicamente, cum sunt antiacidele, analgezicele și suplimentele cu calciu și fier. De asemenea, şi folosirea îndelungată a medicamentelor care au efect laxativ pot duce la constipaţie. La rândul lor, diureticele, luate pe perioade îndelungate și în exces, scad nivelul potasiului în organism, acest element fiind implicat în producerea purgației (eliminarea materiilor fecale).

Călătoriile

Diferenţa de fus orar și chiar o mică excursie la câţiva kilometri depărtare de casă pot cauza constipaţie. Explicaţia constă în faptul că şi în cazul schimbărilor mici, organismul are nevoie de adaptare pentru a nu-i fi perturbate funcțiile.

Sarcina

Problemele de constipaţie în sarcină sunt cauzate de schimbările hormonale care încetinesc funcţiile sistemului digestiv. De asemenea, şi uterul crescut pune presiune pe instestine, perturbându-le activitatea.

Unele boli

Multe persoane care suferă de hipotiroidism pot avea probleme cu constipaţia. Această afecţiune încetineşte metabolismul şi, respectiv, activitatea intestinală. De asemenea, diabetul provoacă modificări care perturbă capacitatea de a digera alimentele. Este bine de știut că și depresia încetinește funcţiile metabolice, implicit, digestia este afectată.

Sedentarismul reduce tonusul muscular responsabil de stimularea intestinului gros. De aceea, persoanele care petrec cea mai mare a timpului pe scaun au un risc de două ori mai mare de a suferi de constipaţie faţă de cei care au o viaţă activă.

Ingrediente inactive din mai multe medicamente ar putea provoca reacții alergice

Un studiu realizat în Statele Unite sugerează că 90% dintre medicamente conţin ingrediente menite să le îmbunătăţească gustul, să le prelungească durata de viaţă la raft sau să le protejeze de falsificare, dar care pot provoca însă reacţii alergice, relatează UPI.

Peste 90% dintre medicamentele pe care americanii le iau conţin un ingredient inactiv ce ar putea provoca o reacţie alergică, sugerează un nou studiu.

Lactoză, ulei de alune, gluten şi coloranţi chimici sunt adăugaţi în medicamente pentru îmbunătăţirea gustului ori a absorbţiei sau pentru prelungirea duratei de viaţă la raft, dar şi ca măsură de protecţie contra falsificării, au explicat cercetătorii. Însă acestea pot crea probleme unora dintre pacienţii alergici la astfel de ingrediente.

8 ingrediente inactive diferite

”Aproximativ 75% din majoritatea pastilelor sunt utilizate după ingredientele inactive şi doar 25% după substanţa activă”, a declarat unul dintre autorii principali ai cercetării, doctor C. Giovanni Traverso, gastroenterolog la Brigham and Women’s Hospital din Boston.

În medie, fiecare pastilă sau capsulă conţine peste opt ingrediente inactive diferite şi uneori chiar şi 38, a adăugat el.

Rapoartele despre pacienţi care au prezentat reacţii alergice grave la un ingredient activ nu sunt neobişnuite.

Medicii prescriu un medicament exclusiv pentru ingredientul activ conţinut de acestea, a precizat Traverso, şi se aşteaptă ca ingredientele inactive să nu aibă niciun efect. Însă doctorii şi pacienţii trebuie să fie conştienţi de ingredientele inactive prezente într-un medicament, a subliniat medicul.

Atenție la prospect

Lista completă a ingredientelor se regăseşte de cele mai multe ori în prospectul ce însoţeşte medicamentul.

Medicii ar trebui să întrebe întotdeauna pacienţii în legătură cu eventuale alergii, nu numai la medicamente, ci şi la ingredientele inactive pe care acestea le conţin, a subliniat Traverso. În plus, ei trebuie să cunoască ingredientele inactive prezente în medicamentele pe care le prescriu.

”O pastilă conţine mai mult decât medicamentul”, a spus Traverso.

Pentru acest studiu, specialistul şi colegii săi au analizat ingredientele inactive prezente în peste 42.000 de medicamente. Aceste pastile şi capsule conţineau aproape 360.000 de ingrediente inactive.

Au fost identificate 38 de ingrediente inactive ce pot provoca reacţii alergice în urma ingerării. În plus, aproape 93% dintre medicamentele studiate de oamenii de ştiinţă conţineau cel puţin un astfel de ingredient.

Echipa condusă de Traverso a descoperit că circa 45% dintre medicamente conţineau lactoză, 33% aveau coloranţi alimentari şi puţin sub 1% dintre acestea includeau ulei de alune.

Ingredientele inactive pot provoca reacţii alergice precum urticarie, probleme respiratorii sau simptome gastrointestinale, a precizat Traverso.

Al doilea posibil caz de vindecare a infecției cu HIV-SIDA

O fetiță din Statele Unite, care s-a născut cu HIV, s-ar fi vindecat după un tratament cu medicamente standard, spun medicii citați de BBC.

Copilul în vârstă de doi ani și jumătate trăiește în statul Mississippi. Tratamentul ei a fost oprit acum aproape un an, timp în care nu s-a mai observat vreun semn al bolii.

Este nevoie de efectuarea mai multor testări pentru a vedea dacă tratamentul – administrat la numai câteva ore de la naștere – funcționează și în cazul altor persoane. Dacă starea de sănătate a fetiței rămâne neschimbată, ea ar putea deveni al doilea om din lume cu infecție HIV care s-a vindecat.

Dr. Deborah Persaud, virusolog la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore a prezentat aceste descoperiri la o conferință din Atlanta. „Aceasta este o dovadă a ideii că HIV poate fi tratată la copii“, spune ea.

Cocktail de medicamente

În 2007, Timothy Ray Brown a deveni prima persoană din lume care s-a vindecat de SIDA. Infecția sa a fost eliminată în urma unui tratament elaborat pentru leucemie care a implicat distrugerea sistemului imunitar și un transplant de celule stem de la un donator cu o mutație genetică rară care rezistă la infecția cu HIV.

În schimb, cazul fetiței din Mississippi a implicat in cocktail cu mai multe medicamente standard, cunoscut ca terapie antiretrovirală, folosită deja pentru tratarea infecției cu HIV la noi-născuți.

De obicei, infectia formeaza „rezerve” in organism, iar la intreruperea tratamentul boala recidiveaza, lucru care nu s-a intamplat de aceasta data.

Fetița s-a născut într-un spital dintr-o localitate mică unde mama a ieșit pozitiv la testul HIV. Pentru că mamei nu i s-a administrat niciun tratament prenatal împotriva SIDA, medicii au știut că micuța are șanse mari să fie infectată.

Oamenii de știință spun că fetița a fost transferată la Centrul Medical al Universității Mississippi din Jackson. Ajunsă acolo, speciliastul în infecția cu HIV la copii, dr. Hannah Gay i-a administrat cocktailul de trei medicamente standard, când copilul avea numai 30 de ore de viață. Chiar înainte ca testele de laborator să confirme infecția. „Simțeam că fetița era în mare pericol iar notrebuia să o salvăm“, spune dr. Gay.

Tratamentul a continuat 18 luni, până când copilul a dispărut din sistemul medical. Cinci luni mai târziu mama și copilul au revenit, dar tratamentul a fost oprit. medicii au făcut teste pentru a vedea dacă virusul a revenit și au fost uimiți când au constatat că nu.

Dr. Rowena Johnston spune că a contat enorm că tratamentul a fost administrat imediat în primele ore de viață ale copilului. „Cred că este extraordinar. Mulți medici din șase laboratore diferite au făcut teste foarte elaborate încercând să găsească virusul în organismul fetiței, și nimeni nu l-a găsit. Copilul acesta chiar pare să se fi vindecat“.

Cum să tratezi tusea fără medicamente

Tusea este foarte supărătoare și de multe ori nu ne lasă nici să dormim. Putem trata tusea cu diverse pastile din farmacii, dar putem încerca și câteva remedii naturiste, la care putem adăuga și o linguriță de miere.

Accesele de tuse se agravează în sezonul rece, odată cu apariţia unor infecţii respiratorii, precum bronşitele acute sau pneumoniile. În cazul unei viroze, tusea nu are o semnificaţie gravă şi trece în câteva zile. Medicamentele antitusive și siropurile trebuie utilizate cu precauţie. Recomandate sunt, pe lângă siropurile şi ceaiurile din plante medicinale, consumul de apă, supele călduţe, fructele şi sucurile de fructe.

Un sirop de tuse

Un sirop folosit de 20 de ani în tratarea tusei este cel care conţine scai-vânăt, tei, pătlagină, muguri de pin, cimbrişor, miere şi propolis. Este recomandat în bronşite acute şi cronice ,laringite, traheite acute şi cronice, tuse de diferite cauze.

Se administrează astfel: la copii cu vârsta până în 5 ani – 2-3 linguriţe pe zi,la copii între 6 şi 12 ani – 4-5 linguriţe pe zi,la copii peste 12 ani şi la adulţi – 3-4 linguri pe zi. Durata unei cure este de minimum 5 zile.

Ceai de usturoi cu miere

Despre usturoi se ştie că este recomandat în lupta cu răceala sau cu gripa, pentru că are proprietăţi antibacteriene şi antivirale. Ceaiul de usturoi, îndulcit cu puţină miere, devine delicios.

Curăţă 2-3 căţei de usturoi şi zdrobeşte-i uşor. Pune-i la fiert în 400 ml de apă. Apoi stinge focul şi acoperă 15 minute. Strecoară, adaugă 2 linguriţe de miere şi puţină zeamă de lămâie. Poţi bea cât vrei.

Ceai de in,miere şi lămâie

Dacă fierbi seminţe de in în apă, vei obţine un lichid cleios, gros, dar care va calma gâtul în stările de criză de tuse. Mierea şi lămâia se comportă ca un antibiotic uşor şi transformă siropul într-unul plăcut la gust.

Fierbe o cană de apă în care pui 2-3 linguriţe de seminţe de in, până când lichidul devine dens. Strecoară, adaugă 3 linguriţe de miere şi 3 de lămâie. Bea câte o lingură, de câteva ori pe zi.

Sirop de ceapă cu miere

Dacă nu ai ridiche neagră, sigur ai în casă ceapă. Cureţi 3 cepe şi le tai mărunt. Adaugi 150 ml de apă caldă şi 100 g de miere. Amesteci 5 minute şi laşi la răcit. Strecori şi bei 3-4 linguri pe zi.

Mai poţi face şi aşa: dai ceapa pe răzătoare, storci şi obţii un suc. Adaugi 2 linguri de miere. Consumi de 3 ori pe zi.

Semnele îngrijorătoare ale dependenței

În cazul unora dintre adicții, semnele de avertizare sunt evidente. În cazul drogurilor sau medicamentelor apar transpirația, tremuratul necontrolat. Alte dependențe sunt mai subtile și, uneori, mai greu de observat.

Există însă unele semne și simptome care atrag atenția celor din jur și pot interveni până nu e prea târziu.

Nevoia frecventă de medicamente sau alcool

Dacă simți nevoia zilnică de a te izola și de a evita socializarea este unul dintre semnele care poate duce la adicții. Apoi, urmează nevoia de intensă de droguri, medicamente sau alcool, chiar la numai câteva ore de când ai folosit ultima oară.

În timp, vei simși nevoia să iei o cantitate și mai mare, și mai frecvent, nu numai ca să obții o stare bună datorată medicamentului sau drogului, dar și pentru a preveni efectele adverse negative ale acestei izolări. La fel este și în cazul alcoolului, când vei simți nevoia să bei mai mult ca să te bucuri de aceeași stare pe care o aveai atunci când nu consumai decât puțin.

Folosirea drogurilor sau a medicamentelor afectează relațiile

Când iei medicamente sau droguri pentru a înlocui dorința de a fi cu prietenii, familia sau partenerul de viață, este un clar semnal de alarmă. Unii renunță la prieteni și familie temându-se că aceștia nu vor înțelege. Alții de teama de a fi judecați. Iar alții preferă pur și simplu să fie cu oameni care nu fac decât să le alimenteze dependența, decât să se înconjoare cu oameni care să le pună bețe în roate în ceea ce le privește dependența.

În unele cazuri, medicamentul sau drogul este cel care provoacă pierderea simțului timpului și al oricărui scop în viață. Uită de întâlnirile cu familia, de planurile romantice și alte înțelegeri cu prietenii și familia.

Probleme la locul de muncă

Un alt semnal de alarmă este reprezentat de dificultățile de la locul de muncă care apar dintr-un frecvent consum abuziv de medicamente ori de droguri. Fie că este vorba despre întârzieri la serviciu, cu mahmureli după nopți înecate în băutură, despre ture neacoperite, fie despre greșeli cauzate de dependența ta, cariera ta va avea de suferit.

Mulți își pierd locul de muncă înainte să-și dea seama că au o adevărată problemă sub formă de dependență, pentru care au nevoie de tratament recomandat de specialist.

Semnale mentale

Vei putea observa o serie de semnale de acest gen la tine sau la alte persoane care trăiesc cu o adicție. Dependența de alcool și drogori creează schimbări chimice în creier. Aceste schimbări sunt, de cele mai multe ori, ușor de recunoscut, dar trecute cu vederea de oameni care vor să vadă ce este mai bun în ceilalți. Dependența este o boală, la fel ca oricare altă afecțiune.

Există tratamente foarte bune care pot elimina simptomele dependențelor, cum ar fi: anxietatea, depresia, letargia, schimbarea dramatică a priorităților, schimbarea de personalitate, agresiunea, iritabilitatea, implicarea în activități infracționale, pierderi de memorie, schimbări ale stării de spirit, insomnia.

Semne fizice ale adicției

Semnele fizice sunt cel mai ușor de observat. Ele apar treptat, până când sunt imposibil să nu le observi. Pentru cei care te iubesc, pentru cei cu care te vezi o dată pe săptămână sau la câteva zile, schimbpările de acest fel pot fi evidente și terifiante: scăderea sau creșterea în greutate brusc, ochi roșii, neglijență în ceea ce provește aspectul și hainele, tremurat, izolare, insomnia, pupile dilatate sau contractate.

Medicamentele obișnuite pot provoca boli ale plămânilor

Medicamentele obișnuite pe care medicii le prescriu pentru tratarea problemelor cardiace, artrita și cancerul pot fi o amenințare pentru plămâni, potrivit Medical News Today. Iar această problemă afectează multe persoane. La această concluzie s-a ajuns în urma unei analize făcute de oamenii de știință din Marea Britanie.

Uneori, medicamentele care tratează o problemă de sănătate, pot, în timp, să ducă la alta. Este cazul mai multor medicamente obișnuite care pot provoca probleme la plămâni. Analiza cercetătorilor se referă al 27 de medicamente obișnuite.

S-a descoperit că, în mai multe cazuri decât s-a crezut inițial, au efecte negative asupra sănătății plămânilor și pot cauza diverse afecțiuni cum este boala pulmonară interstițială. Oamenii de știință de la Unversitățile din Manchester, Leeds și Shefield, dar și de la National Institute for Health Research Manchester Biomedical Research Centre and the European Organisation for Research and Treatment of Cancer au condus această cercetare. Ea fost publicată în Journal of Clinical Medicine.

„Medicii au nevoie să fie conștienți și vigilenți în legătură cu toxicități posibile pentru plămâni și cu răul pe care îl pot face anumite medicamente“, spune dr. Nazia Chaudhuri, unul dintre cercetătorii implicați în studiu. „Cu noi medicamente apărute pe piață acesta este o problemă gravă, încă nerecunoscută și avem nevoie de căi mai bune pentru a detecta efectele secundare înainte de a face rău“, avertizează ea.

Milioane de cazuri diagnosticate într-un an

Cercetătorii au analizat datele de la 6.200 de participanți și au analizat impactul pe care l-au avut medicamentele luate de aceștia asupra plămânilor, cercetând în mod special boala pulmonară interstițială. Unele dintre simptomele acesteia sunt probleme cu respirația, fibroză pulmonară și inflamații. E posibil însă ca opersoană care are această afecțiuni să nu știe de ea, ani buni de la momentul în care a început să ia medicația care cauzează problema.

În acest studiu, cercetătorii au analizat 27 de medicamente care tratează problemele cardiovasculare sau cancerul, dar și alte probleme de sănătate.

Care sunt medicamentele

Medicamentele erau: Bleomycin, Gemcitabine, Erlotinib, Gefitinib, Panitumumab, Cetuximab, Everolimus, Temsirolimus, Sirolimus, Ipilimumab, Nivolumab, Pembrolizumab, Atezolizumab, Avelumab, Durvalumab, Irinotecan, Pemetrexed, Methotrexate, Infliximab, Etanercept, Adalimumab, Golimumab, Leflunomide, Amiodarone, Nitrofurantoin, Distamycin, and Carbamazepine.

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că în fiecare an, medicii din întreaga lume diagnostichează între 4,1 și 12,4 milioane de cazuri de boli interstițiale ale plămânilor.

„N-am lăsat boala să mă doboare“

Sorina S. din Galați a dus până la 45 de ani o viață perfect normală, fără probleme de sănătate majore. După ce a intrat la premenopauză a început însă să se confrunte cu diverse neplăceri digestive și să slăbească văzând cu ochii.

„Făceam crize în fiecare primăvară și nu înțelegeam ce mi se întâmplă. Nu puteam să mănânc mai nimic, făceam indigestie și aveam sângerări în scaun. Speriată fiind, am hotărât să fac o colonoscopie. Medicii mi-au descoperit un polip colonic pediculat care a fost cauterizat și extirpat. Am crezut că s-a terminat după ce am făcut polipectomie. Dar m-am înșelat. În Prămăvara următoarea au apărut diareea și sângerările. Aveam și stări de greață, și mă simțeam slăbită. Am ajuns chiar și la urgență de două ori unde mi-au pus perfuzii. Au urmat cinci colonoscopii, alte analize, o intervenție cu o capsulă videoscopică. Apoi a venit diagniosticul: aveam boala Crohn.“, povestește Sorina.

A urmat regim alimentar strict

Nu a înțeles ce i se ăntâmplă. Poate că nici acum nu înțelege. A învățat să se adapteze la noul stil de viață și să trăiască cu boala. „Nu mănânc aproape niciun fruct crud, doar banane verzi, nu consum lactate, ciorbe, mâncăruri gătite, dulciuri și totuși mă bucur de viață. Urmez un tratamen pentru întreținere, pentru pusee, iar mâncarea este în cantități reduse, cumpătate și sănătoase. La pusee, până la regresia bolii, care țin 2-3 luni, mănânc cartofi fierți, piure sau la cuptor, morcov fiert, carne slabă, ceai de izmă cu pâine prăjită și fac perfuzii cu vitamine. “

După ce boala intră în regresie, Sorina poate avea o alimentație cât de cât normală, dar fără grăsimi ori prăjeli. Doare alimente fierte ori pe grătar, ouă fierte, lactate doar în compoziția preparatelor de casă (dulciuri). Important este să mănânce ce-i priește, ce nu-i face greață sau disconfort abdominal. „Și schimbările meteo îmi influențează mult boala, dar mereu merg mai departe“.

Viața e frumoasă

„Am un loc de muncă, o familie, viață socială normală, sunt mamă și soție. Am învățat să trăiesc cu boala. Toți trebuie să facem asta, să învingem, cu ajutorul și înțelegerea celor dragi. Așa putem depăși aceste necazuri ale vieții. Viața este frumoasă, iar aceasta boală nu mă pune în genunchi. E grea, dar nu cumplită. Sunt o fire optimistă și vreau să mă bucur de viață și să fiu fericită cu ceea ce am“, a conchis Sorina.