Arhive diagnostic - Sanatate 7

„Vestea că aș putea avea cancer m-a îmbătrânit cu 10-15 ani“

Mariana Slav din București a primit de trei ori vestea că ar putea fi bolnavă de cancer. Psiholog de meserie, a încercat să fie puternică și să abordeze problemele cu calm și luciditate.

A găsit puterea să treacă peste probleme, ba mai mult a reușit și să ajute alte femei care treceau prin aceleași grele încercări ca și ea. Este o persoană caldă, cu suflet mare, care reușește să fie un model pentru cei încercați de soartă.

Primul diagnostic

Când avea 26 de ani, i s-a spus de către medici că ar putea să existe riscul de a avea cancer la plămâni. A stat șase luni prin spitale internată, a făcut analize peste analize și o operație la plămâni, dar a aflat că diagnosticul nu era până la urmă cel de cancer.

Dar impactul veștii că ar putea avea cancer începuse deja să-și facă efectul: i-au apărut multe fire de păr alb și multe riduri pe față, într-un timp foarte scurt.

Al doilea și al treile diagnostic

A doua suspiciune de boală a apărut atunci când avea 42 de ani, de această dată fiind vorba de col uterin. A mers mai departe și a trecut peste toate etapele medicale pe care o astfel de veste le presupune.

În urma testelor, ea a acceptat o intervenție chirurgicală pentru diagnosticare exactă și a stabilit cu medicul ca, în cazul în care există riscuri minime, să-i fie extirpat uterul.

Peste 10 ani, istoria s-a repetat. A trecut prin aceleași încercări, de data asta fiind vorba de cancer mamar. În urma unei ecografii, a aflat că nodulii de la sân pe care îi avea puteau fi maligni. A ales lupta și de această dată, și-a schimbat stilul de viață, iar după doi ani de investigații medicale, medicii i-au dat vestea cea bună: nu mai exista niciun risc. Anii și veștile proaste i-au adus însă și mai mult păr alb și mai multe riduri pe chip.

Sprijină femeile bolnave

Toate problemele prin care a trecut au ajutat-o pe Mariana să găsească puterea să-i înțeleagă mai bine pe cei din jurul său. „După cele trei suspiciuni de cancer, am realizat că pot ajuta persoanele care trec prin situații asemănătoare, cum este cazul femeilor care primesc diagnosticul de cancer mamar. În prezent, le sprijin și ofer consiliere femeilor care trec prin lupta cu cancerul de sân în cadrul unui grup de suport destinat acestora“, conchide Mariana Slav.

Când apare insuficiența hepatică și de ce devine o urgență medicală

Insuficiența hepatică se instalează atunci când ficatul nu mai funcționează așa cum trebuie. Afecțiunea poate pune viața în pericol, așadar este nevoie de intervenția de urgență a medicilor.

Ficatul îndeplinește aproximativ 500 de funcții în organism. „Ficatul detoxifică sângele, sintetizează proteinele, controloează producția de hormoni, transformă glucoza în glicogen, descompune grăsimile, ajută digestia. Acestea ar fi cele mai importante funcții“, explică dr. Călin Modreanu, medic specialist gastroenterologie.

Cum se manifestă

Ficatul, supranumit și „uzina organismului“, are o mare capacitate de regenerare. Primele semne de insuficiență apar când peste 80% din celule nu mai funcționează.

Insuficiența hepatică se manifestă sub două forme: acută și cronică. Cea acută se instalează în câteva zile sau săptămâni, fiind dificil de diagnosticat și tratat. Este provocată de hepatita acută virală (de tip A, B sau C, citomegalovirsu, Epstein Barr), abuzul de medicamente, substanțe toxice (alcool, droguri, ciuperci otrăvitoare, unele ceaiuri) sau din cauza întreruperii circulației sângelui). „Insuficiența hepatică poate fi hiperacută, când apare în 48 de ore și hipoacută, când se dezvoltă în 4-5 săptămâni“, spune medicul.

În schimb, insuficiența hepatică este cea mai frecventă formă, care se instalează după o lungă perioadă de timp. „Cauza principală este ciroza hepatică apărută în evoluția unei hepatite B sau C, alcoolismului cronic, bolilor autoimune, hemocromatozei, bolii Wilson, uneori și a steatozei hepatice. O altă cauză este cancerul hepatic“, precizează medicul Modreanu.

Poate fi prevenită?

Prevenirea insuficienței hepatice înseamnă de fapt reducerea riscului de a dezvolta ciroză sau hepatită prin: „vaccinare anti VHA (hepatita A) și anti VHB (hepatita B), folosirea prezervativului, evitarea instrumentelor medicale sau de alt tip, nesterilizate: ace de tatuaj, piercing, brici sau lame de ras folosite în comun, spălarea mâinilor înainte de masă, evitarea atingerii plăgilor deschise, utilizarea individuală a periuței de dinți, consumul moderat de alcool, evitatarea lui pe perioada administrării medicamentelor, efectuarea de analize pentru diagnostic precoce, tratamentul corect al afecțiunilor hepatice existente.“, explică medicul.

Cum poate fi diagnosticată

Insuficiența hepatică este foarte greu de diagnosticat în stadii incipiente. Asta se întâmplă din cauză că simptomele ei sunt foarte asemănătoare cu cele ale altor boli. Cele mai des întâlnite simptome sunt: stări de greață, lipsa poftei de mâncare, oboseală, diaree, umflarea abdomenului, somnilență, stări de cofuzie și agitație. „În cazuri grave se poate ajunge la hemoragie, icter sau chiar comă“, spune medicul specialist.

Care este tratamentul

Insuficiența hepatică acută cauzată, de exemplu, de excesul demedicamente, diagnosticată la timp, poate fi tratată. În cazul apariției ca urmare a infectării cu un virus, medicația trebuie urmată la spital, până la vindecare.

Situația este diferită atunci când este vorba despre insuficiență hepatică cronică. Tratamentul în acest cazu presupune salvarea acelei porțiuni din ficat care funcționează corespunzător. Dacă acest lucru nu este posibil, pacientului i se recomandă transplantul hepatic.

O boală rară a făcut-o să vorbească ani de zile precum un robot

O femeie de 40 de ani din Ploiești a descoperit în urmă cu câțiva ani că suferă de o boală rară. Mirunei Postolache i s-a declanșat boala după ce aluat o pastilă antivărsături. Astfel, medicamentul i-a afectat vocea și capacitatea de a vorbi.

În ianuarie 2010, femeia se afla la București, la niște prieteni. „Am răcit și cred că am făcut o criză de rinichi care mă supăra foarte tare. Era chiar ziua în care trebuia să mă reîntorc la Pitești. Am ajuns la Spitalul de Urgență. Și pentru că vomasem și aveam în continuare stări de vomă, medicii mi-au dat un medicament banal pentru astfel de stări, metoclopramid.“, povestește femeia.

A doua zi, a luat două pastile din greșeală și una împotriva durerilor. „După jumătate de oră, am observat că merg înclinat într-o parte. Apoi, mi s-a încleșat maxilarul și totul s-a mutat pe partea stângă. Din cauza durerii, cumva am început să-mi scrâșnesc dinții. Și nu mai puteam vorbi normal“, spune Miruna.

Efect advers

Când a ajuns la spital i s-a spus că totul este un efect advers al medicamentului luat împotriva vomei. După administrarea unor pastile și a unei perfuzii, simptomele au dispărut dar din acel moment am început să vorbesc îngroșat și sacadat ca un robot.

Diagnostic: distonie laringiană

A urmat un lung șir de perinderă pe la medici cu diferite specializări: ORL, neurologi etc. În urma investigațiilor i s-a spus mereu același lucru: Miruna nu are nicio problemă la coardele vocale.

A făcut apoi, însă, un RMN cervical, care a descoperit și afecțiunea. Diagnosticul a fost de distonie laringiană, denumită și distonie smasmodică, din cauza spasmelor voluntare care apar la nivelul cordelor vocale sau „boala corpului care nu te mai ascultă“. Bolnavul începe să vorbească întrerupt, fiindu-i afectată calitatea vocii, și implicit calitatea vieții.

Soluția salvatoare

Tratamentul implică de obicei injecții cu toxina botulinică. Acest tratament trebuie făcut o dată la 3-4 luni, toată viața. Din păcate însă, în România nu există specialiști pentru o astfel de problemă. Ani de zile a fost la numeroși medici, de la profesori doctori eminenți până la medici primari. Însă, într-o zi, mergând la un control la un neurolog, acesta a insistat ca Bianca să ia un medicament prescris bolnavilor cu Parkinson.

„Treptat am început să am iar voce, să vorbesc normal. Este posibil ca acea criză de rinichi să fi declanșat o problemă genetică, tatăl meu suferind de Parkinson, acest tratament fiind dolosit pentru ambele afecțiuni. Distonia mi-a afectat viața și relația cu cei din jur. Oamenii nu înelegeau ce spun și se uitau la mine de parcă aș fi fost vreo ciudată. Făceau și glume pe seama mea și a modului în care vorbeam. Unii mă repezeau, alții vorbeau foarte tare crezând că nu aud. Unii empatizau cu mine și le se făcea milă. În timp însă, totul a intrat pe făgașul normal.“.

Miruna este o fire optimistă și crede că toate problemele se vor rezolva.

Femeie se tine cu mana de burta, stand pe o canapea

7 întrebări despre ulcer. Ce spune specialistul

Ulcerul este o leziune apărută la nivelul mucoasei stomacului sau duodenului și afectează mulți oameni. Sunt multe întrebări legate de acestă boală, iar noi le-am ales pe cele mai frecvente, iar un medic specialist ne-a răspuns, oferind lămuriri suplimentare.

1. Ce este ulcerul?

„Este o ulcerație formată în mucoaosa stomacului sau a duodenului. Stomacul folosește sucul gastric pentru a descompune alimentele consumate, fiind acoperit de un strat gros de mucus. Dacă regenerarea peretelui tubului digestiv e perturbată, se formează o gaură în interiorul stomacului, de câțiva milimetri, care înseamnă apariția ulcerului“, explică dr.Dorina Năstăsoiu, medic gastro-enterolog. Ea spune că se pot distinge două forme de ulcer: ulcerul duodenal, situat la nivelul duodenului, și cel gastric, adică la stomac.

2. De ce apare ulcerul?

„Ulcerul gastroduodenal poate apărea pe fondul unui nivel de stres ridicat, ori a unei alimentații prea acide, al excesului de alcool sau al fumatului.“, spune medicul. Printre cele mai frecvente cauze se numără infecția cu bacteria Helicobacter pylori și folosirea antiinflamatoarelor precum aspirina sau ibuprofenul.

3. Care sunt simptomele ulcerului?

Există diverse simptome care pot fi asociate ulcerului. „Pentru a avea un disgnostic sigur este nevoie de un consult la medicul gastroenterolog. Putem enumera printre simptome oboseala și energie scăzută, dureri și arsuri ale stomacului (mai ales noaptea), migrene, pierderea sau câștigarea unor kilograme într-un timp foarte scurt, disconfort în timp ce mănânci sau bei, anemia sau balonarea, durerea abdominală surdă și stările de vomă“, explică medicul specialist.

4. Cum se diagnostichează?

Dr. Năstăsoiu spune că prin endoscopie se poate depista și infecția cu Helicobacter pylori. Endoscopia digestivă superioară, în timpul căreia se poate preleva și o probă pentru biopsie, pune cu certitudine diagnosticul. „Dar, medicul va analiza istoricul medical și simptomele pacientului. Eventual, va face o analiză și asupra medicamentației pe care acesta o ia. Pentru depistarea ulcerului sunt necesare analize de sânge și de scaun și alte teste. Unul dintre ele poate fi testul de respirație cu ajutorul căruia se depistează bacteria Helicobacter pylori.“

5. Poate avea complicații?

„Dacă este netratat, da. Pot apărea mai multe complicații, cum ar fi infecțiile, sângerările, cancerul sau leziunile interne“, spune medicul.

6. Cum se tratează ulcerul?

Cele mai multe tipuri de ulcer se pot trata cu medicamente prescrise de medic. „Însă, în anumite situații poate fi nevoie de intervenție chirurgicală. Dacă boala s-a declanșat în urma infecției cu Helicobacter pylori, este nevoie de antibiotice și medicamente care vor împiedica celulele stomacului să producă acid.

7. Poate fi prevenit?

Este posibil ca organismul să fi fost contaminat cu Helicobacter pylori încă din copilărie. „Acest lucru nu înseamnă că persoana va face boala. Singura metodă care te ajută să nu intri în contact cu această bacterie e igiena riguroasă, care implică spălarea mâinilor cu apă și săpun de fiecare dată când mergi la toaletă sau după ce ai fost într-un mediu public“, conchide medicul specialist.

Când dragostea face minuni: legătura mamă-fiică

În urmă cu câteva decenii, Maria Ștefănescu și soțul ei o adoptau pe Raluca, de la un orfelinat. Fetița visa să se facă balerină. Toate speranțele i-au fost însă spulberate de o boală fără leac.

Liniștea familiei a fost spartă într-o zi de un telefon: educatoarea anunța alarmată că Raluca făcuse o criză de epilepsie. Apoi, între 3 și 6 ani fetița făcuse mai multe astfel de crize, dar care îu âncetat în urma tratamentului medicamentos prescris de medici.

A urmat școala primară. Raluca era plină de viață, învăța bine și cu drag. Însă, pe la sfârșitul clasei a doua, crizele au reînceput. Erau asociate cu probleme de vorbire și de echilibru. Scrisul ei de mână, până atunci drept și îngrijit, se frângea brusc într-o curbă descendentă, ininteligibilă.

Verdictul medicilor a fost crud: panencefalită sclerozantă.Părinții au fost avertizați că zilele Ralucăi sunt numărate.

Boală cu evoluție rapidă

Raluca nu era singurul copil cu un astfel de diagnostic: alți 400 sufereau de aceeași boală, cauzată, se credea, de un tratament prost administrat în copilărie. Maladia evolua rapid, cu contracții dureroase și pareze. În scurt timp, Raluca a rămas imobilizată la pat. Doar și-i mai putea mișca.

Numeroase tratamente

Mama Ralucăi era asistentă medicală și a încercat tot ce se putea pentru a-și ține copilul în viață: a adus cu greu medicamente din străinătate, tratamente naturiste, terapii neomologate. Cu dragoste și încredere, nu a renunțat nicio clipă la ideea că Raluca ar putea să se facă bine. Raluca trebuia îngrijită zilnic ca un bebeluș: i se dădea să mănânce culingurița, trebuia întoarsă în pat să nu facă escare, i se vorbea și cânta de către mama ei. Fata răspundea din priviri.

Cea mai puternică legătură: mamă-fiică

Din toți copiii care erau diagnosticați cu această boală, Raluca a trăit cel mai mult. S-a stins însă la 39 de ani, în urma unor complicații pulmonare. Dorința ambelor, mamă și fiică, de a trăi a fost dincolo de cuvinte.Legătura profundă dintre ele a fost probabil leacul care a întârziat, miraculos, deznodământul.

Care sunt simptomele tuberculozei și cum se poate trata

Tuberculoza este în continuare o afecțiune foarte serioasă, fiind una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial. Această boală se poate transmite ușor, pe calea aerului, de aceea este bine să cunosștem simptomele și cum se poate trata.

„Tuberculoza este o boală contagioasă și de aceea este considerată o problemă de sănătate publică. Bacilul este eiberat pe calea aerului: bolnavii elimină prin tuse, strănut sau vorbit secreții care conțin bacili și astfel transmit infecția“, spune dr. Miruna Popescu, medic primar pneumolog.

Cine este predispus la contractarea bolii

Boala este provocată de bacilul Koch și poate avea două forme: activă sau inactivă (în așteptare). Dacă este în stare latentă, persoana care are deja bacteria în organism nu o poate răspândi mai departe prin tuse sau strănut, În schimb, în cazul tuberculozei active, infecția se poate transmite și celor din jur.

„Cele mai predispuse la contractarea bolii sunt persoanele care au imunitatea slăbită, cele care suferă de diabet sau de malnutriție, ori pacienții cu HIV“, explică medicul.

Principalele simptome ale tuberculozei

Semnele specifice acestei boli apar doar dacă persoana are forma activă a bolii, iar ele diferă, în funcție de localizarea bacteriei (plămâni sau alte zone din organism). Sunt semnale de alarmă: tusea însoțită de mucus gros (în unele cazuri și cu sânge), febra, frisoanele, transpirațiile din timpul nopții, mărirea în volum a gâtului, bătăile rapide ale inimii, slăbirea forței fizice, lipsa poftei de mâncare. Spre deosebire de TBC-ul pulmonar, cel osteo-articular se manifestă prin dureri la nivelul articulațiilor, mobilitate redusă, însoțite de o parte dintre simptomele formei pulmonare.

Cum se pune diagnosticul

Medicul poate suspecta că pacientul suferă de tuberculoză atunci când acesta spune că are o răceală persistentă. În completarea examinării fizice, se recomandă și analiza culturii bacilului KOch din spută (testarea mucusului de la nivelul plămânilor). De asemenea, boala poate fi depistată prin intermediul testului cutanat cu tuberculină sau în urma radiografiei toracice.

„Există două tipuri de tuberculoză, în funcție de răspunsul la tratament. Primul tip este tuberculoza sensibilă la medicație, forma care se poate vindeca în aproximativ 6 luni. De cealaltă parte, vorbim despre tuberculoza multidrog rezistentă – o formă care nu răspunde la medicația anti TBC esențială – care implică o perioadă de tratament de până la doi ani.“, spune dr. Miruna Popescu.

În ce constă tratamentul

Terapia recomandată în cazul tuberculozei este gratuită și presupune administrarea de antibiotice care distrug bacteria. Tratamentul presupune două faze: intensivă și de continuare. Se începe în spital, în secții amenjate pentru izolarea pacienților.

Prima etapă durează în medie 2-3 luni, timp în care bolnavul trebuie să ia mai multe substanțe antituberculoase, în funcție de recomandările medicului. Ulterior, când bolnavul nu mai prezintă un pericol pentru cei din jur, este externat și continuă medicația încă 4-5 luni.

Drumul lung și anevoios spre însănătoșire

Când testul de sarcină a indicat două liniuțe roz perfect vizibile, Mariana Biscoianu din Buzău a fost în culmea fericirii. Iar la 2 octombrie 2016 s-a născut Matei Alexandru.

Micuțul blond cu ochi albaștri și gropiță fermecătoare pe obrazul drept părea desprins dintr-o reclamă pentru bebeluși. Copilul avea însă un somn neliniștit și un comportament care a început să-i îngrijoreze pe părinți. Lunile au trecut, iar Mariana și-a dat seama că bebelușul ei nu se dezvoltă precum ceilalți copii.

Diagnostic șocant

Ajunsă la medicul de familie, acesta a sfătuit părinții să meargă cu copilul la neuropsihiatru și neurolog. Specialiștii și-au dat seama că băiețelul suferea de o tulburare de neurodezvoltare, cauzele nefiind foarte clare. Părinții aufost șocați de vestea primită. După zile și nopți de nesomn și lacrimi, după refuzul diagnisticului și după revoltă, Mariana a decis că trebuie să fie puternică pentru copilul ei. Așa că a făcut tot posibilul pentru ca bebeluțul ei să urmeze terapia indicată.

Șansa lui Matei

„De câte ori mă uit în ochii fiului meu, îmi repet că nu trebuie să mă las învinsă de nimic, pentru că iubirea de mamă depășește orice diagnostic“, spune Mariana. „Are posibilitatea de a se integra în colectiv, în societate, dacă se lucrează intens cu el. Există o șansă pentru el. O șansă pe care alți copii nu o au.“, a conchis ea.

„Fără tratament, îmi era din ce în ce mai greu“

În lipsa unui diganostic corect și a tratamentului, simptomele astmului se pot agrava. O tânără din București, să-i spunem Ana, a simțit aceste lucru pe propria piele.

Acum în vârstă de 28 de ani, Ana a simțit încă din perioada liceului ce înseamnă o tuse sâcâitoare de care nu mai scăpa. A pus-o pe seama faptului că începuse să fumeze, dar a observat că atunci când răcea sau era frig afară, simptomele se înrăutățeau. Peste câțiva ani s-a angajat, iar la locul de muncă aerul condiționat și mediul uscat au făcut-o să se lupte cu ceva ce părea a fi un fel de alergie. „Am făcut de două ori pneumonie și am răcit foarte des, după care am rămas cu o tuse persistentă. Pentru că dura deja de un an, am mers la un medic ORL, care mi-a spus că nu am nimic“, povestește femeia.

Diagnostic salvator

Ana a mers și la un pneumolog, dar medicul i-a spus că are imunitatea slăbită. A urmat consultul la un alergolog care i-a recomandat tratament antialergic. Tusea a început să se mai amelioreze, dar nu a trecut. „Am fost bănuită că aș avea un parazit. Au încercat să excludă cât mai multe diagnostice. Am renunțat la fumat, iar nasul nu a mai fost așa înfundat. Am început să respir mai bine, dar tușeam în continuare“, spune ea. Apoi a ajuns la Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“, unde un medic i-a recomandat să facă mai multe investigații: bronhoscopie, spirometrie. Așa a aflat că suferă de astm. „Cu un alt spray antialergic n-am mai tușit. Înainte de diagnosticare, simțeam că fără tratament nu o mai pot duce. Crizele de tuse se agravau și pe sistem nervos, la supărări, stres, anxietate“, povestește femeia.

Alt stil de viață

De când a aflat cauza stărilor de rău, face mai mult sport, măcar o oră pe zi. Iese la alergat, cu bicicleta, la plimbare, la munte. „Cei care au avut o formă mai gravă de astm s-au simțit mai bine făcând ciclism, supunându-și corpul la efort, forțându-și plămânii să respire mai bine“. Pe lângă spray-ul inhalator bronhodilatator pe care-l ia la nevoie, trebuie să evite parfumurile puternice, odorizantele de cameră, să fie atentă la dietă, să mănânce la ore fixe și încet, pentru ca boala să fie ținută sub control.

Bolnav de 10 ani înainte de diagnostic

În urmă cu 6 ani, viața lui Adrian, 52 de ani, a luat o întorsătură nefericită. Diagnosticat cu boala Parkinson, el luptă în fiecare zi să aibă un trai cât mai apropiat de cel al oamenilor sănătoși.

„Totul a început cu o durere în umăr. Apoi, au fost alte dureri în gambe, la șold, contracturi musculare, pe partea stângă, și șchiopătam când mergeam pe distanțe mai lungi. Dacă aveam stări de anxietate, mă simțeam foarte obosit și mă mișcam mai lent. Disconfortul era din ce în ce mai mare. Cei din jur și familia au început și ei să observe simptomele. Iar asta m-a îngrijorat foarte tare“, povestește Adrian.

Diagnostic: Parkinson

Imediat după ce a văzut că disconfortul este din ce în ce mai mare, Adrian a decis să meargă la medic să-și facă investigațiile necesare. A făcut un RMN și alte câteva teste, iar medicul neurolog i-a dat cumplita veste: avea Parkinson. Și-a dat seama că boala se instalase de aproape 10 ani, de când de fapt i-au apărut unele dintre primele simptome. Unul dintre ele a fost pierderea balansului pe brațul stâng, când se deplasa repede.

Cum a învățat să controleze boala

Pe lângă activitățile și obiceiurile pe care le are în fiecare zi, Adrian a făcut unele schimbări și în dietă. „Fără o dietă corespunzătoare, medicamentele nu-și fac efectul la fel de bine. Deciziile luate în legătură cu regimul alimentar le-am luat împreună cu medicul neurolog“, povestește bărbatul.

El trebuie să facă zilnic exerciții fizice de mobilitate, se odihnește cât mai mult și apelează și la unele terapii complementare, cum ar fi acupunctura, masajul și presopunctura.

Lupta cu „boala cu o mie de fețe“

Marian Vlădeanu este unul dintre miile de bolnavi de scleroză multiplă din România. Avea 42 de ani când a primit acest diagnostic sec, dar implacabil al unei boli căreia trebuie să-i facă față toată viața.

Povestea lui Marian începe în anul 2010, când a suferit un accident minor de mașină. Acesta a fost cauzat de un atac de diplopie (vedere dublă). Pentru că incidentul l-a pus pe gânduri, a mers imediat la medic pentru un consult. În urma unui RMN efectuat la Spitalul Elias a aflat că suferă de scleroză multiplă, numită și „boala cu o mie de fețe“. Au apărut, apoi, la scurt timp, simptome precum scăderea mobilității piciorului drept și pierderea rapidă în greutate. Viața a început să i se schimbe radical, iar Marian s-a vîzut nevoit să se pensioneze pe caz de boală, după ce a început tratamentul. „Să te tratezi pentru o boală fără să știi cauzele care au declanșat-o este cel mai dificil“, spune Marian. După un an, a intrat într-un program subvenționat de stat și este nevoit zilnic să-și injecteze singur tratamentul, sperând ca va putea ține simptomele sub control. Nu toți sunt la fel de nororcoși ca el. „Eu am intrat în cei 2500 de pacienți înscriși în acest program, dar alte câteva sute așteptau pe liste pentru a reuși să-și îmbunătășească modul de viață“, spune Marian.

Familia i-a fost mereu alături

„Mă consider un caz fericit. Și asta pentru că se crede că la persoanele cu vârste mai înaintate, evoluția bolii este mai lentă. Sunt tineri de 20 și ceva de ani diagnosticați de boală și nici nu-mi vine să mă plâng“, continuă el. Cei care i-au fost alături mereu necondiționat au fost membrii familiei care l-au sprijinit din prima clipă. Are câțiva prieteni, iar cei mai mulți sunt cei din Asociația Pacienților cu Scleroză Multiplă. „Ne întâlnim în fiecare lună, ne sprijinim unii pe alții, organizăm excursii prin țară, participăm la seminarii. Suportul moral joacă un rol important în viața unui bolnav de scleroză multiplă, iar o gândire pozitivă își poate fi de mare ajutor în zilele mai rele“, conchide Marian Vlădeanu.