Sănătate în fiecare zi

Sănătate în fiecare zi

Tag

depresie

Arăt: 1 - 10 din 15 REZULTATE

Psihologul Lucian Roșu despre Depresie

Depresia este o dispoziție tristă cu iz pesimist,(dispoziția depresivă). A devenit cea mai frecventă suferință mintală, practic cea mai studiată afecțiune. Persoana este conștientă că ceva nu mai este ca înainte, nu mai are poftă de mâncare sau nu mai are limite când se hrănește, apare scăderea sau creșterea în greutate, nu se mai odihnește cum obișnuia,(fatigabilitate), apare insomnia, este mai ,,încet” (lentoarea psihomotorie), lipsa de energie, apar durerile de cap persistente, (cefaleea), durerile musculare difuze, gură uscată, constipația, apar stările de neliniște, nesiguranță și frică nemotivate (dispoziția anxioasă), lipsa libidoului, sentimentul eșecului, apar gândurile negre, ideea de inutilitate, sentimentele de vinovăție (delirul de vinovăție), apare auto-mutilarea și ideația suicidară. Afecțiunile medicale pot să favorizeze apariția unor stări de depresie, bolile vasculare, epilepsia,tulburările tiroidiene si ale altor glande endocrine, cele infecțioase, HIV, tuberculoza, pneumonia virala sunt cele mai frecvente. Depresia este cauzată de conflictele din mediul familial, relațional, probleme financiare, profesionale, ereditatea, conflictul dintre aspirație și realitate,dependența de alcool și substanțe psihoactive, decesul apropiaților urmate de perioade de doliu neconsumat, pierderea unei relații, nașterea recentă, menopauza, sindromul premenstrual. Diagnosticarea se face pe baza unui interviu clinic și utilizarea de scale diagnostice, cuantificând sub forma unor scoruri dezvoltarea simptomele pe care pacientul le acuză, enumăr aici: Scala de melancolie, HRSD, MADRS, SDS și BDİ. Depresia poate fi ușoară, moderată sau severă. Diagnosticarea depresiei este îngreunată uneori de pacient care prezintă simptome somatice și care nu se adresează psihiatrilor sau psihoterapeuților în schimb el se duce la medicul de familie, care îl trimite la un somatician unde omite să-i prezinte acestuia tulburările afective sau folosește mecanisme de coping, el fiind focalizat pe simptome somatice minimalizează simptomele afective astfel diagnosticul fiind neglijat sau întârziat. Segmentul tânăr în mod particular, poate să prezinte nervozitate și iritabilitate, mascând astfel episodul depresiv, fapt ce duce la îngreunarea diagnosticării corecte. Tratamentul constă în abordarea psihoterapeutică și cea medicamentoasă. Când există o ameliorare în urma ,,cocktailului” psihoterapie și psihiatrie, respectiv tratament cu antidepresive există tendința ca mulți pacienți să abandoneze tratamentul. Psihoterapia integrativă accelerează procesul de vindecare nivelând calea tratamentului medicamentos cu administrarea antidepresivelor fiindcă acestea au nevoie de o perioadă de ,, incubare” pentru a stabiliza și maximiza efectul. Psihoterapia integrativă creează alianța terapeutică necesară procesului de vindecare, asigurand ancora de care are nevoie pacientul, diminuând sentimentul de neputință și izolare se asigură complianța la tratament,pacientul devenind conștient de posibilitatea de recidivă. Intervenția psihoterapeutică redimensionează raporturile pacienților cu alte persoane, facilitând o bună comunicarea între pacient și familie. Psihoterapia își încheie utilitatea atunci când se întâlnește cu un creier ,,dezechilibrat” chimic. Depresia este prevenită prin includerea de exerciții fizice în rutină, evitarea stărilor conflictuale, îmbunătățirea comunicarii asertive, odihnă suficientă. Semne minore cum ar fi : reducerea interesului pentru activități plăcute în trecut, stări anxioase, insomnii,tristețe fără un motiv aparent indeamna la o discutie cu un specialist. Altfel, depresia se instaleaza acaparând întreaga viață.

Lucian Roșu este psiholog-psihoterapeut integrativ, urmează o specializare în suport paliativ pentru pacienti incurabili și/sau aflați în fază terminală. Este dedicat voluntariatului având ca țintă îngrijirea paliativă pediatrică și dezvoltarea personală a copiilor cu dizabilități motorii și hipoacuzici aflați în centre de plasament. Are în proiect tipărirea unei cărți de povești terapeutice și a unui manual de intervenție psihoterapeutică.

Articole anterioare:

Psihologul Lucian Roșu despre Psihoterapia Integrativă

Psihologul Lucian Roșu: „Nu poți să repari în 5 ședințe ce s-a stricat poate în ani.”

Traumele din copilărie lasă urme pe creier și cresc riscul de depresie

Traumele din copilărie, cum ar fi neglijența părinților, cauzează răni fizice la nivelul creierului și dezvoltă riscul sever de depresie, potrivit The Telegraph care citează un nou studiu.

Pentru prima dată, oamenii de știință au stabilit o legătură între schimbări la nivelul structurii creierului și experiențele traumatice din primii ani de viață și și o sănătate mintală afectată în anii de maturitate.

Publicat în Lancet, studiul a descoperit „o semnificativă“ legătură între adulții care au avut parte de rele tratamente în copilărie cu un cortex insular mai mic, o parte a creierului despre care se crede că ajută la reglarea emoțiilor.

Cercetarea s-a concentrat mai ales asupra fenomenului cunoscut sub numele de „cicatrici la nivelul sistemului limbic“, pe care alte studii precedente le-au indicat ca fiind responsabile de starea de stres.

Studiul a implicat 110 pacienți internați în spital cu turlburrări depresive majore care au fost apoi monitorizate pentru a se vedea dacă reapar în următorii doi ani.

Ce înseamnă aceste descoperiri

Pacienții au fost subiectul unui chestionar detaliat despre perioada copilăriei, în care trebuiau menționate incidente de genul abuz fizic, neglijare fizică, abuz emoțional, neglijare emoțională și abuz sexual. Pacienților li s-au făcut RMN-uri, pentru a căuta schimbări în structura creierului.

Dr. Nils Opel de la Universitatea din Münster, Germania, care a condus cercetarea, a spus: „Având în vedere impactular cortexului insular asupra funcțiilor creierului, cum ar fi conștientizarea emoțională, este posibil ca aceste schimbări pe care le-am văzut să să facă pacienții mai puțin receptivi la tratamentele convenționale.

„Viitoarele cercetări psihiatrice ar trebui să exploreze modul în care descoperirea noastră poate fi tradusă în atenție specială, îngrijire și tratament care ar putea îmbunătăți rezultatele pacienților.“

Descoperirile sugerează că reducerea ariei de cortex insular din cauza cicatricilor de la nivelul sistemului limbic ar putea provocare o revenire și că relele tratamente din copilărie sunt unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru depresie majoră.

Toți participanții din acest studiu, cu vârste între 18 și 60 de ani, au fost internați în spital ca urmare a unui diagnostic de depresie și au primit tratament staționar.

Femeile care muncesc ore suplimentare mai predispuse la depresie

Femeile care lucrează mai mult de 55 de ore pe săptămână sunt mai predispuse să sufere de depresie, potrivit unui studiu britanic, citat de Agerpres.

Femeile care lucrează cel puţin 55 de ore săptămânal aveau cu 7,3% mai multe simptome de depresie decât cele care lucrează între 35 şi 40 de ore.

Situația nu este la fel și în cazul bărbaților, cerecetătorii considerând că principalul motiv este că femeile sunt resposabile și de treburile domestice într-o măsură mai mare decât partenerii lor.

‘Femeile au în general mai multe şanse de a fi deprimate decât bărbaţii, iar acest lucru nu a fost diferit în studiu’, a spus autorul principal al studiului, Gill Weston, un doctorand de la University College London.

În același timp, atât bărbaţii cât şi femeile care lucrează în weekend-uri sunt mai susceptibili să devină deprimaţi decât cei care lucrează numai în cursul săptămânii.

Femeile sunt de asemenea mai predispuse decât bărbaţii să aibă stări de disconfort legate de munca prestată sâmbătă şi duminică, deşi atât femeile cât şi bărbaţii au fost afectaţi de acest lucru (4,6% şi 3,4%).

‘S-a constatat de asemenea că angajaţii cu cele mai multe simptome de depresie sunt cei mai în vârstă, cu venituri mici, fumătorii, cei cu locuri de muncă solicitante din punct de vedere fizic şi cei care erau nemulţumiţi de locurile lor de muncă’, a mai spus el.

Rezultatele se bazează pe date provenite de la peste 20.000 de adulţi britanici care au participat la “Understanding Society: the UK household longitudinal study”, care analizează viaţa de familie şi societatea britanică din 2009.

Ce cuvinte folosesc cel mai des persoanele depresive

Depresia schimbă aproape totul: de la felul în care te miști și dormi, la modul în care interacționezi cu cei din jurul tău. Este evidentă chiar şi în modul în care vorbeşti sau te exprimi în scris.

Uneori, acest „limbaj al depresiei” poate avea un efect puternic asupra celorlalți. Oamenii de știință au încercat de mult timp să stabilească o relația exactă între depresie și limbaj, iar acum tehnologia îi ajută să se apropie de o imagine completă, relatează inews.co.uk.

Un nou studiu, publicat în Clinical Psychological Science, dezvăluie o clasă de cuvinte care te pot ajuta să prevezi cu exactitate dacă cineva suferă de depresie.

Diferenţe

Până în acum, cercetătorii au folosit eseurile personale și jurnalele persoanelor deprimate, precum și lucrările unor artiști cunoscuți precum Cobain și Plath. Pentru cuvântul vorbit, citatele din lucrările unor persoane cu depresie au oferit, de asemenea, o perspectivă.

Puse împreună, rezultatele acestor cercetari relevă diferenţe clare şi consecvente între limbajul folosit de cei cu şi fără simptome de depresie.

Nu va surprinde pe nimeni să afle că persoanele cu simptome de depresie folosesc o cantitate excesivă de cuvinte care transmit emoții negative – „singuratic”, „trist” sau „mizerabil”.

Folosirea pronumelor

Mai interesantă este folosirea pronumelor. Cei cu simptome de depresie folosesc în mod semnificativ mai multe pronume la singular persoana I – cum ar fi „eu”, „mie” și ” al meu” – și mai puține pronume la persoana a doua şi a treia, singular şi plural – cum ar fi „ei”, „lor” sau „ea”.

Acest tip de utilizare a pronumelor sugerează că persoanele cu depresie se concentrează mai mult pe sine și mai puțin pe ceilalţi. Cercetătorii au arătat că pronumele sunt, de fapt, mult mai fiabile în identificarea depresiei decât cuvintele emoționale negative.

Se ştie că gândurile negre și izolarea socială sunt trăsături comune ale depresiei. Cu toate acestea, nu se ştia dacă aceste constatări reflectă diferențe în stilul de atenție sau de gândire.

Depresia determină oamenii să se concentreze pe ei înșiși sau oamenii care se concentrează pe ei înșiși suferă de simptome de depresie? Stilul limbajului se referă la felul în care ne exprimăm noi înșine, nu la conținutul pe care îl exprimăm.

Cuvinte absolutiste

În cadrul studiului au fost analizate 64 de forumuri online de sănătate mintală, cu peste 6.400 de membri. „Cuvintele absolutiste” – care exprimă dimensiuni sau probabilități absolute, cum ar fi „întotdeauna”, „nimic” sau „complet” – s-au dovedit a fi markeri mai buni pentru forumurile de sănătate mintală decât pronumele sau cuvintele emoționale negative.

Cercetătorii au prezis de la început  că persoanele cu depresie vor avea o viziune alb-negru asupra lumii și că acest lucru se va manifesta în limbajul lor.

Comparativ cu 19 forumuri diferite de control, prevalența cuvintelor absolutiste este cu aproximativ 50% mai mare în forumurile de anxietate și depresie și cu aproximativ 80% mai mare pentru forumurile de idei suicidare.

Pronumele au produs un model de distribuție similar cu cel al cuvintelor absolutiste din toate forumurile, dar efectul a fost mai mic. Dimpotrivă, cuvintele emoționale negative au fost paradoxal mai puțin răspândite în forumurile de idei de suicid decât în ​​forumurile de anxietate și depresie.

Cercetarea a inclus, de asemenea, forumuri de recuperare, în care membrii care simt că s-au recuperat dintr-un episod depresiv scriu mesaje pozitive și încurajatoare despre recuperarea lor.

Aici, cercetătorii au constatat folosirea cuvintelor de emoție negativă la un nivel comparabil cu cele din forumurile de control, în timp ce cuvintele emoționale pozitive au crescut cu aproximativ 70%.

Efecte

Cu toate acestea, prevalența cuvintelor absolutiste a rămas semnificativ mai mare decât cea de pe forumurile de control, dar puțin mai mică decât în ​​cazul forumurilor pe teme de anxietate și depresie.

În mod crucial, cei care au avut anterior simptome depresive au șanse mai mari să le aibă din nou. Prin urmare, tendința crescută de a gândi absolutist, chiar dacă în prezent nu există simptome de depresie, este un semn în producerea episoadelor depresive. Același efect este văzut în utilizarea pronumelor, dar nu și a cuvintelor emoționale negative.

Cum Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de depresie, o creștere de peste 18% din 2005, cercetătorii au acum mai multe instrumente disponibile pentru a detecta această afecțiune, ceea ce este important pentru a îmbunătăți starea de sănătate și a preveni sinuciderile.

6 efecte psihologice cauzate de folosirea Instagram și Facebook

Lenke Iuhoș, psiholog, trainer și consilier, avertizează că dincolo de beneficiile enorme oferite de Social Media, în special Facebook și Instagram, există totuși și efecte psihologice negative generate de folosirea acestora: anxietatea, depresia, singurătatea, calitatea somnului, impactul asupra imaginii propriului corp și teama de a nu fi la curent.

Anxietate

“Cunoaşterea persoanelor noi de pe Instagram, ştiri noi, poze ca la carte, doar gândul asupra lor e capabil să provoace nelinişte profundă în cazul persoanelor vulnerabile. Stresul acela necontrolat, care dispare doar atunci când e vizualizată o postare, dă impuls neliniştii fără a ştii măcar de ce. Oamenii care își trăiesc viața mai mult în mediul online au tendința de a trata viața reală numai pe fugă. Se bucură când primesc calificative în mediul online și nu prea îi mai interesează opinia oamenilor despre ei în viața reală. Instagram-ul, mai nou, oferă o imagine distorsionată, în sensul că sunt evidențiate, tăiate din context, doar momentele în care zâmbim pentru câteva secunde, clipe percepute de mulți ca un model care se poate îndeplini, drept pentru care stările de anxietate au crescut exponențial”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Depresie

„Depresia este mai frecventă în rândul persoanelor care accesează automat la prima deschidere a rețelei WI-FI sau a datelor mobile orice zonă de socializare. Din păcate, sunt mulţi tineri care nu ştiu cum, unde şi de ce să socializeze. Mulţi nu simt că socializarea reală se face cu perseverenţă şi răbdare în mediile cu care ei au tangenţă. Se autoexclud şi doar cu un click se refugiază în viaţa colorată, mişcătoare de pe Instagram. Avem motive să credem că vizitele exagerate în lumea virtuală reduc treptat formele obișnuite de contact social și acest lucru se leagă de tulburările psihice ulterioare care apar. Simptomele se dezvoltă şi comportamentele se adâncesc în timp.

Omul își pierde interesul de a intra în contact cu ceilalți, devine trist şi obosit, nu e de mirare că dă vina ușor pe oricine și orice. Creierul e învăţat să codifice situaţiile neplăcute şi ştie şi să reacţioneze neplăcut. Profunzimea lucrurilor de pe Instagram stă în percepţia postărilor și a concluziilor trase în gândirea internă proprie. Acesta poate provoca reacţii de tristețe profundă, de devalorizare, nepăsare. Tot ce nu merge conform aşteptărilor, provoacă tristeţe, neputinţă şi acceptare negativă”, declară psihologul Lenke Iuhoș.

Singurătate

„E dureros să vezi oameni care trăiesc alături, stau la masă împreună şi totuși cu telefonul numai în mână. Ochii lor strălucesc în ecranul schimbător al aparatului. Sunt doi şi totuși singuri. Sentimentul de singurătate persistă atunci când oamenii renunță la propria identitate și se identifică numai cu postările altora, cu trăirile altora, cu emoțiile altora. Această percepție este concomitentă cu trăirea unor emoţii disfuncţionale, emoţii care au puterea de a-l extrage pe om din viaţa fluctuantă și îl aruncă în singurătate; dar nu acel tip de singurătate în care persoana nu este înconjurată de nimeni, ci acel tip de singurătate când oamenii roiesc în jurul nostru, o singurătate a minții, a percepției”, spune Lenke Iuhoș.

Calitatea somnului

„Somnul este remediul de refacere a corpului. E bine ca acest ritual al minţii şi al corpului să fie tratat cu atenţie de oricine indiferent de vârstă. Trecerea de la starea de veghe la cea de somn e preferabil să fie făcută cu uşurinţă. E bine să ştim că avem nevoie de acele clipe de odihnă, care poate sunt furate de momentele pe care mulţi le pierd prin utilizarea Instagramului până la orele târzii, chiar cu mult după miezul de noapte. Nu îşi dau seama că, întârziind instalarea somnului, automat se dezechilibrează programul de refacere. A doua zi apar acele mici clipe de disconfort care doar prin somn pot fi remediate.

Mai grav e atunci când, în timpul somnului, la o trezire noctură, se deschide profilul de socializare pentru a verifica numărul de like-uri, prezenţa persoanelor la acea oră, postări şi multe lucruri fără sens. Aceste informaţii rup tăcerea creierului şi îl pun în acţiune, un gram în plus pentru a apărea în timp tulburări de somn, mai ales la copii şi adolescenţi, chiar şi tulburări de atenţie apărute prin comportamente deranjante”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Impactul asupra imaginii propriului corp

„Adulții și adolescenții, în special femeile şi tinerele fete, se pot simți nesigure în pielea lor, văzând versiunea falsă a perfecțiunii altcuiva. Acest lucru poate duce la un nivel mai scăzut al satisfacției de viață și poate afecta drastic starea de spirit a unei persoane. Străduinţa de a arăta foarte bine, de a arăta cât de specială e ca persoană, poate întări sentimentul de comparație și poate determina disperarea. O postare poate să genereze aşteptări nerealiste la tinerii vizitatori. Imaginile, dar mai ales poziţiile de fotografii formează percepţia sinelui prin asemănarea propriului corp cu poze care, de multe ori, sunt aranjate în așa fel încât, cel care apare în poză, să fie versiunea lui cea mai înaltă. Mulţi nu au încercat încă să vizualizele Instagram-ul cu detaşare, ca o versiune  mai sănătoasă a propriei vieţi, prin propriul stil”, explică specialistul.

Teama de a nu fi la curent.

“Teama de a nu fi autentic este un efect observabil mai ales la adolescenţi. Ei se caută, se autocunosc. Ei văd trendul în comerţ, în reclame, mai ales pe blogul formatorilor de opinie. Ei, prin obişnuinţă, datorită activităţilor de învăţare, aşteaptă să li se ofere modele de a face o schimbare de apariţie, care să se plieze pe oferta societăţii. Trendul poate fi mişcarea corpului, ţinuta mai altfel ca până ieri. Această schimbare deseori e bruscă pentru ei, adolescenţi, deoarece ei văd imagini postate, însă de la o fotografie cu cineva până la adopta acel stil calea e lungă.

Această adaptare la stil, abordarea noului look presupune efort substanţial din partea tânărului. Teama aceea de a nu aparține unui grup este cauzată de convingerile proprii care se bazează pe condiţionări. Când deja îţi forţezi stilul, expunerea imaginii tale sociale, apare starea de teamă alimentată de nesiguranța în propria imagine. Persoanele care se confruntă cu astfel de inamici, sunt oameni care de multe ori iau decizii atunci când totul în mintea lor este sub semnul întrebării. Neîncrederea în propria persoană naşte frică”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.


Anumite bacterii din intestin ar putea juca un rol în apariția depresiei

Bacteriile intestinale ar putea influenţa echilibrul mintal şi în special riscul de depresie, conform unui studiu de amploare citat de AFP și Agerpres.

O echipă de cercetători din Belgia a analizat eşantioane de materii fecale prelevate de la peste 1.000 de voluntari şi a observat că două familii de bacterii erau prezente în mod constant în număr mai mic la persoanele depresive, inclusiv la cele aflate sub tratament cu medicamente antidepresive.

Un studiu efectuat pe un grup de control alcătuit din 1.000 de olandezi a confirmat aceste concluzii ce susţin existenţa unei asocieri statistice între numărul anumitor bacterii şi starea sănătăţii mintale, se arată în articolul publicat în jurnalul ştiinţific Nature Microbiology.

Cercetarea nu demonstrează o legătură cauzală, subliniază însă Jeroen Raes, unul dintre autorii principali, potrivit căruia înţelegerea legăturii dintre intestin şi creier se află încă în fază incipientă.

Despre familiile de bacterii în cauză – Coprococcus şi Dialister – se ştie că au proprietăţi antiinflamatorii.

De asemenea, ”se cunoaşte faptul că inflamaţia ţesuturilor nervoase joacă un rol important în depresie. Aşadar, de aici ipoteza noastră conform căreia cele două au într-un fel legătură una cu alta”, a explicat pentru AFP profesorul de microbiologie de la Katholieke Universiteit Leuven.

”Ideea că substanţele din metabolismul microbian pot interacţiona cu creierul nostru – şi, prin urmare, (pot influenţa) comportamentul şi sentimentele noastre – este interesantă”, a recunoscut Jeroen Raes.

Până în prezent, majoritatea studiilor au fost realizate pe şoareci sau pe un număr redus de persoane, iar rezultatele au fost mixte şi contradictorii, a subliniat cercetătorul pentru AFP.

300 milioane de persoane din întreaga lume suferă de depresie, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Uneori calificată drept o „epidemie tăcută”, această patologie reprezintă una dintre principalele cauze ale celor 800.000 de sinucideri înregistrate în fiecare an.

În numeroase ţări, antidepresivele se numără printre cele mai prescrise medicamente contra acestei probleme de sănătate, însă această cercetare ar putea deschide calea către noi tipuri de tratamente, estimează Jeroen Raes. „Chiar cred că este o cale de urmat – utilizarea unor combinaţii de bacterii pe post de tratament”, a precizat cercetătorul. 

Oboseala, cauzată de mai multe afecțiuni

Se întâmplă cel mai des ca oboseala să se instaleze în organism ca urmare a unui mod de viață dezordonat. Ori poate apărea ca urmare a unui tratament cu antibiotice, sedative, antialergice sau anxiolitice. Oboseala dispare de obicei la sfârșitul perioadei de convalescență, dacă bolnavul a ținut cont de toate nevoile organismului. Dar dacă starea de oboseală persistă, ar fi bine să mergem la medic.

Oboseala este modalitatea princare organismul ne spune că are nevoie de o pauză, de odihnă, pentru refacere. Dar această epuizare poate fi pusă și pe seama unor boli.

Organismul epuizat de anemie

Oboseala poate fi provocată și de anemie. Dacă ești palisă, te simți epuizat, lipsit de energie, trebuie mers la medic pentru a descopri cauza. Poate fi vorba despre o sângerare care trece neorbservată – un ulcer, lipsă de fier sau o menstruație abundentă, în cazul femeilor. Analizele de sânge vor spune care este exact cauza, iar medicul va pune un diagnostic.

Gripa ne poate slei de vlagă

Este sezonul gripelor, iar acestea ne pot goli de energie pe perioada a câteva zile. Oboseala specifică gripei este destul de accentuată, astfel că e posibil să ne pună la pat pentru 2-3 zile. Urmează recomandările medicilor pentru a te feri de această boală: respectă regulile de igienă, evită locurile aglomerate fără a purta mască și vaccinează-te antigripal. Nu uita să consumi multe fructe și legume crude.

Oboseala cauzată de astenie

Astenia este o afecțiuni frecventă la fumători. Cei împătimiți se plâng deseori că sunt permanent obosiți. Și există și o explicație: în cazul lor se reduce aportul de oxigen către celule. De asemenea, la fumători, se poate observa o îngustare a vaselor de sânge, fapt care conduce spre aceeași lipsă de oxigenare. Oboseala, în acest caz, se asociază cu duererea de cap și poate să apară chiar și la negumători care se află într-o încăpere în care se fumează.

Oboseala, semn de depresie

Oboseala pot fi și un simptom al depresiei. Ne putem da seama destul de ușor de asta. Dacă trezești destul de greu, neodihnit și nu-ți vine să te urnești din pat, și chiar dacă te pui în mișcare, ești tot lipsit de chef și abătut cu sau fără motiv s-ar putea să suferi de depresie. Nu ignora această afecțiune, și cere sfatul unui psiholog sau psihoterapeut.

Când poate fi simptom de diabet

Diabetul de tipul 1, cel zaharat, care apare la persoanele tinere, se poate „anunța“ și prin oboseală, pe lângă sete excesivă, urinări dese, gură uscată și scădere în greutate. Dea semenea, oboseala poate fi un simptom și al diabetului de tip 2. În acest caz, trebuie să-ți măsori glicemia.

Ce ne face să mergem mai des la psiholog?

Tot mai mulți români suferă de depresie și stres din cauza orelor suplimentare pe care le petrec la birou, potrivit unor cercetări recente. Un studiu realizat de un site de recrutare arată că 63% din românii angajaţi se consideră stresați la locul de muncă, femeile fiind mai afectate de stres decât bărbaţii. Psihologii spun că volumul excesiv de muncă diminuează productivitatea angajaților, dar îi și poate îmbolnăvi. Stresul apare, spun specialiștii, atunci când cerințele de la serviciu sunt prea mari.

Unde greșim? Psihologii spun că prea puțini sunt cei care știu să pună limite între zona profesională și timpul nostru liber. Factorii de stres pot fi controlați, dar este nevoie de munca în echipă, spune psihologul Adrian Chiriac. „Mulți dintre noi cred că nu au de ales, că trebuie să se supună, că trebuie să ducă toate sarcinile și îndatoririle până la capăt, pentru că altfel își vor pierde serviciul. Trebuie să încercăm să vedem, după o perioadă de exces, cum putem să recuperăm, cum putem să ne acordăm nouă și familiei o perioadă în care să compensăm perioadele de stres. Mai devreme sau mai târziu vom ceda“, explică psihologul.

„Fiecare angajat ar trebui evaluat în mod complex“

Goana după performanţă a angajatorilor, precum şi dorinţa angajaţilor de a obţine beneficii mai mari fac ca în anumite domenii volumul de muncă să depăşească limitele normale. Zecile de ore suplimentare adunate în fiecare săptămână ne pot pune în pericol sănătatea fizică și psihică.

„Unii rezistă mai mult timp, alții mai puțin. Există factori specifici fiecărui individ, care optimizează sau, din contră, minimizează performanța lui în muncă. Fiecare angajat ar trebui evaluat în mod complex pentru jobul pentru care este angajat. Altfel, se poate considera că și angajatorul se autosabotează pe termen lung. Însă anagajtorii din vremurile moderne uită sau ignoră factorul uman, invocând faptul că sunt mulți oameni care stau și așteaptă la coadă la ușă și că dacă nu ne convine, au pe cine să angajeze. Inclusiv noi cu noi înșine procedăm și gândim așa de multe ori, afirmând că nu avem de ales și trebuie să înghițim în sec și să ne supunem.“

Viața profesională nu compensează golurile din cea personală

Nesiguranța la locul de muncă și comunicarea ineficientă se adaugă și ele motivelor pentru care din ce în ce mai mulți angajați resimt epuizarea. Performanţa angajatului, în acest caz, devine pe zi ce trece mai slabă, deși numărul orelor la muncă depășește norma.

„Nu există un anume moment în care să zicem stop. Adică nu se cheamă într-un fel sau apare la un anumit interval de timp. Dar dacă ne ascultăm corpul și mintea, vom ști exact când e timpul. Aș vrea să mai precizez ceva: pentru că avem goluri în viața personală, e foarte posibil să încercăm să compensăm pe plan profesional. Să ne identificăm cu eul profesional. Pentru aceste persoane este foarte dificil să se rupă și atunci trebuie ajutate. Sunt oameni care au nevoie de ajutorul nostru, al celor din jur și, în special, al angajatorului“, conchide psihologul Adrian Chiriac.

Un job prost plătit, mai stresant decât șomajul

O cercetare recentă, efectuată de o echipă de oameni de știință de la Universitatea Manchester din Marea Britanie, a descoperit că persoanele angajate în posturi prost plătite sau cu un nivel foarte ridicat de stres pot suferi mai mult decât cele care nu ocupă niciun loc de muncă. În cadrul studiului au fost monitorizați peste o mie de participanți cu vârste cuprinse între 35 și 75 de ani, șomeri în perioada 2009-2010.

Adulții care au făcut tranziția către un loc de muncă cu o calitate mai scăzută au manifestat „cele mai ridicate niveluri de stres cronic în comparație cu cei care au rămas șomeri“, potrivit unei purtătoare de cuvânt a universității, precum și un grad mai mare de risc de a suferi o varietate de probleme de sănătate.

Cum să treci peste decesul unei persoane dragi

Pierderea unei ființe dragi este un moment în viața fiecăruia dintre noi care greu poate fi depășit. E ca un capăt de care simțim că nu mai putem să trecem. Ni se pare că totul este altfel și pare că suferința nu se mai termină. Nu există o rețetă pentru a învinge durerea, dar psihologul Nicoleta Tomescu ne dă câteva sfaturi pentru a putra merge mai departe.

„De ce mi se întâmplă mie una ca asta?“ sau „nu poate fi adevărat?“ sunt primele înrebări care ne macină atunci când pierdem pe cineva drag. Și asta fie că e vorba de un deces survenit brusc, fie după o lungă suferință. Simțim durere, revoltă și teamă. Potrivit psihologului Nicoleta Tomescu, după un deces intrăm într-un proces de lucru cu suferința, travaliul de doliu, care durează în funcție de fiecare persoană, „decât poate duce fiecare persoană“.

Fă ce simți!

Vei primi tot felul de sfaturi de la apropiați în această perioadă, în care vei afla și cât de mulți prieteni ai. Nu este nevoie să le faci pe plac. „Vei avea sentimente amestecate de furie și neputință, iar în aceste momente poți găsi alinare într-o activitate care îți face bine: poți merge la biserică, poți citi, poți pleca din localitate într-o mică evadare, într-o mică excursie sau îți poți lua un animal de companie. E bine de asemenea să ne facem de lucru cât mai mult. Ocupația ne mai abate gândurile. Dacă ne vine să plângem, să plângem, să nu ne abținem. Este un sentiment care nu trebuie reprimat, iar prin plâns ne eliberăm de apăsări“, spune psihoterapeutul.

Evită izolarea!

În aceste momente grele este esențial să nu ne îndepărtăm de persoanele apropiate, de prieteni, cunoscuți ori de familie. „Apare tendința de izolare. Mai ales atunci când nu suntem pregătiți să negociem cu pierderea pe care o suferim. Am vrea să rămânem în bula noastră de durere, căci ea devine singura legătură cu persoana pe care am pierdut-o“, spune Tomescu.

Izolarea nu face nimic altceva decât  să prelungească suferința, de aceea, este important să te deschizi către familie, către prieteniși să accepți sprijin, să vorbești cu cineva, Trebuie să luăm în considerare că uneori poate fi mai ușor să vorbești cu unnecunoscut decât cu cei pe care îi ai mereu în jurul tău. „Putem avea stări diferite. Unele persoane care asociază starea de bine cu vinovăția evită să iasă dintristețe, pentru că au reguli morale care le dictează că trebuie să simtă într-un anumit fel. Trebuie să ne acordăm timp pentru suferință. Ea nu durează de aici până aici. Dar trebuie să încercăm să revenim la firul firesc al vieții noastre. Dacă ne retragem profesional și social în urma pierderii cuiva drag riscăm să ne izolă și să prelungim perioada de doliu. Dacă acceptăm că am piedut o persoană apropiată nu înseamnă trădare și nici uitare. Putem cere și ajutor de specialitate dacă simțim nevoia, dacă simțim că nu putem face față singuri situației(grup de suport, psiholog, psihoterapeut, psihiatru)“, explică specialistul.

Cum se poate oferi ajutor cuiva care suferă

Psihoterapeutul spune că nu este o idee bună să-i spunem celui care este în perioada de doliu, mai ales la început, cuvinte de genul „știu cum te simți“ sau „o să treci peste asta“. „Mai bine încercăm să aflăm ce nevoi are persoana respectivă și să fim acolo pentru ea atunci când are nevoie. Trebuie să-i spunem atunci când suntem îngrijorat pentru persoana respectivă, dacă ne pare rău că suferă. Trebuie să-i dăm ocazia să vorbească, să le elibereze de ce-i apasă sufletul. Și mai ales trebuie să ascultăm“, conchide psihologul Nicoleta Tomescu.