Arhive afectiune - Sanatate 7

7 lucruri pe care nu ar trebui să le faci niciodată ochilor tăi

Este foarte important să ai grijă de ochii tăi. Dar menținerea sănătății acestora poate solicita mai mult decât un control anual de rutină la oftalmolog.

Chiar și lucruri minore precum uitarea ochelarilor de soare într-o zi însorită sau dormitul cu machiajul pe față poate pune probleme serioase ochilor, în timp. Pentru a te ajuta să ai o privire de vultur, îți propunem 7 lucruri pe care nu ar trebui să le faci niciodată ochilor tăi.

Să dormi cu lentilele de contact

Chiar și lentilele speciale pentru purtat peste noapte pot bloca oxigenul să ajungă la cornee, ceea ce poate duce la infecții și ulcerații corneale. Scoate lentilele de contact pentru un somn mai lung decât o ațipire sau un moțăit.

Să sari peste controlul oftalmologic

Mergi la oftalmolog, la un control de rutină, în fiecare an. Acest examen anual poate ajuta medicul să observe din timp problemele ochiului, cum ar fi un vas de sânge spart sau o tumoră pe care nu ai cum să o depistezi singur.

Să aplici dermatograf pe linia interioară a ochiului

Aplicarea dermatografului pe linia interioară a ochiului este riscantă, pentru că machiajul se poate amestecu cu lacrimile, transferând astfel bacteriile în ochi. Pentru siguranța ochilor, folosește dermatograful numai pe pleoapele exterioare.

Să porți machiaj în pat

Să dormi cu machiajul la ochi poate provoca blocarea glandelor din jurul ochilor, crescând riscul de a face iritații ale pielii, coșuri și urcior. Demachiază-te în fiecare seară înainte de a merge la culcare.

Să uiți să verifici produsele

Folosirea soluțiilor de curățare, a lentilelor de contact sau a picăturilor pentru ochi după ce au expirat poate reprezenta un pericol. Asigură-te că produsele tale se află în termenul de valabilitate și acordă o atenție deosebită lentilelor de contact, care riscă să fie afectate de soluția sterilă în care stau.

Să exagerezi cu picăturile

Picăturile care reduc roșeața fac ochii să pară normali prin contractarea temporară a vaselor de sânge, dar există o situație periculoasă. Picăturile tind să aibă un efect de recul, astfel încât pot înrărutăți roșeața dacă sunt folosite în mod exagerat. Dacă ochii roșii sunt o problemă cronică pentru tine, mergi la medic pentru diagnostic și o metodă de tratament mai potrivită pentru tine.

Să renunți la ochelarii de soare iarna

Da, soarele poate afecta ochii chiar și iarna. Poartă ochelari de soare pe toată perioada anului pentru a preveni arderea corneei, cancerul de piele la nivelul pleoapelro, cataracta și degenerarea maculară.

Boala celiacă – una dintre cele mai frecvente afecțiuni digestive cronice. Sfatul specialistului

Boala celiacă este una dintre cele mai frecvente afecţiuni digestive cronice, afectând aproximativ 1% din populaţie, este sever subdiagnosticată, iar lipsa diagnosticului expune pacienţii la complicaţii, afirmă medicul gastroenterolog Dorian Mariș.

„Boala celiacă (intoleranţa autoimună la gluten) este o afecţiune cronică autoimună, care afectează în principal intestinul subţire şi care este declanşată de ingestia de gluten la persoane predispuse genetic. Cunoscută şi sub denumirea de enteropatie glutenică, adică o suferinţă a intestinului, boala celiacă este în prezent recunoscută drept o afecţiune sistemică, ce poate afecta şi alte sisteme şi organe. Acest caracter sistemic al bolii presupune că manifestările clinice pot fi foarte variate, de la tulburări digestive (balonare, diaree, dureri abdominale recurente) la probleme extra-digestive (tulburări neuropsihice, hematologice, osteo-articulare, endocrinologice)”, explică medicul

Glutenul este un termen generic, care grupează proteinele din grâu, secară şi orz, cereale care sunt dăunătoare pacienţilor cu boala celiacă, iar consumul glutenului de către aceşti pacienţi declanşează o reacţie imunologică la nivelul intestinului subţire cu distrugerea mucoasei intestinale şi cu malabsorbţia consecutivă a nutrienţilor.

Riscul de a dezvolta boală celiacă este crescut la rudele de gradul I ale pacienţilor deja diagnosticaţi, precum şi la cei care au alte afecţiuni autoimune precum tiroidită autoimună sau diabet zaharat tip 1, susţine gastroenterologul.

„Boala celiacă poate fi și asimptomatică“

„În trecut, boala celiacă era considerată o afecţiune a copilăriei, fiind prototip pentru malabsorbţie – prezentarea tipică era a unui copil cu diaree, distensie abdominală, eşec al creşterii sau chiar scădere ponderală. Ulterior, boala a fost recunoscută din ce în ce mai mult şi la adulţi, unde prezentarea este adesea fie cu manifestări digestive estompate, intermitente, fie cu manifestări extraintestinale – pacienţii adresându-se pentru aceste simptome în servicii de reumatologie, hematologie, endocrinologie, ginecologie sau alte specialităţi. Boala celiacă poate fi însă şi asimptomatică”, spune medicul.

Diagnosticul de boală celiacă se stabileşte pe baza dozării unor anticorpi specifici din sânge (anticorpi anti-transglutaminază, anticorpi anti-endomisium) şi pe baza evaluării mucoasei intestinale prin endoscopie digestivă superioară cu biopsii multiple, mai precizează specialistul.

El spune că este foarte important ca testele diagnostice să fie efectuate atunci când pacientul este pe dietă ce conţine gluten, şi să nu adopte din proprie iniţiativă dieta fără gluten fără o evaluare medicală prealabilă.

„Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu alte afecţiuni care pot produce leziuni similare la nivelul intestinului subţire, precum şi cu alte afecţiuni induse de gluten, cum sunt alergia la grâu sau sensibilitatea la gluten non-celiacă”, explică dr. Daniel Vasile Balaban.

Boala poate duce la complicații nutriționale

Tratamentul în boala celiacă este unul nutriţional – dietă strictă fără gluten. „Excluderea glutenului din alimentaţie asigură, la majoritatea pacienţilor cu celiachie, vindecarea mucoasei intestinale şi evitarea complicaţiilor acestei afecţiuni; în cazuri foarte rare poate apărea boală celiacă refractară. Dieta fără gluten se menţine pe durata întregii vieţi”, a punctat medicul specialist.

Pacienţii diagnosticaţi cu boală celiacă trebuie să meargă periodic la control conform recomandărilor medicului gastroenterolog.

Boala poate duce la complicaţii nutriţionale – anemie, osteopenie/osteoporoză, dar şi riscul de a dezvolta alte boli autoimune, precum şi o serie de malignităţi – limfom, cancer esofagian, cancer intestinal.

Cum este afectat ficatul de către viruși. Explicațiile medicului

Trei dintre hepatitele virale se cronicizează într-o proporție mare. Infecția cronică cu virusul hepatitei B și C reprezintă o problemă de sănătate publică în întreaga lume.

Datorită măsurilor de educație medicală (campanii de conștientizare a pericolului) și datorită reglementărilor sanitare, în ultimii ani s-a restrâns destul de mult posibilitatea de răspândire a bolii, dar pericolul nu a dispărut, explică dr. Corina Morodan, medic specialist medic de familie.

Ce sunt hepatitele virale?

Hepatitele virale sunt un grup de boli caracterizate prin inflamarea țesutului hepatic (a ficatului) având drept cauză o infecție virală.

Hepatitele virale sunt de mai multe feluri, în funcție de virusul care le produce. De aceea ele au fost notate de la A la E. Aceeași denumire primind și virului responsabil de boală: A, B, C, D și E.

Hepatita virală tip A se transmite pe cale digestivă (prin apă infestată, mâini murdare, materii fecale) și are un tablou de boală zgomotos și acut. Febră, vărsături, colorarea tegumentelor (pielii) în galben, oboseală intensă. Odată trecut prin boală, pacientul primește imunitate pentru tot restul vieții, iar cronicizarea este foarte rară.

Hepatita de tip E se transmite preponderent pe cale hidrică (apa infectată). Este periculoasă mai ales la femeile însărcinate, de aceea se recomandă atenție sporită la sursa de apă. De regulă nu se cronicizează, dar imunitatea dobândită nu este pentru toată viața.

Tipuri B, C și D de hepatite viralepot trece neobservate in faza acută, dar ele se cronicizează într-o proporție mare și, în timp hepatita cronică poate evolua, în absența tratamentului adecvat, dar uneori chiar în ciuda acestuia către insuficiență hepatică, în cazul hepatitei tip B, accentuată de asocierea cu virusul D, către insuficiență hepatică, ciroză sau chiar cancer hepatic, în cazul hepatitei tip C.

Virusurile B, C și D se transmit prin sânge. Ca să iei boala trebuie să vii în contact cu sângele unui bolnav. Transfuziile de sânge neverificate, instrumentarul incomplet sau incorect sterilizat de la manichiuristă, stomatologie, contactul sexual neprotejat, folosirea aceluiași ac pentru administrarea unor substanțe sunt tot atâtea posibile căi de infectare.

Cum putem proteja ficatul

Trebuie să luăm toate măsurile pentru prevenirea infectării virale și să verificăm sănătatea ficatului periodic.

Să ne spălăm pe mâini cu apă și săpun. Să mergem pentru orice activitate cu potențial de infectare (manichiură, tatuaje, stomatologie și altele) doar în locații sigure, curate, specializate în activitatea respectivă. Să facem sex ocazional numai protejat.

Vaccinuri se fac pentru protecția pentru hepatita B și C pentru că hepatita de tip D produce hepatită cronică doar dacă există în asociere cu hepatita de tip B.

Deși cele două virusuri (B și C) sunt diferite ca mod de acțiune și tratament, ambele duc la o evoluție nefastă în multe cazuri, de aceea este atât de importantă conștientizarea publicului larg despre riscul acestei patologii.

Simptome ale anxietății. Ce spun medicii

Când trebuie să vorbești în public, este firesc să ai emoții, să tremuri, să-ți bată inima mai rapid și să te doară stomacul. Dar când problemele de acest gen devin cronice, cauza poate fi neclară. În timp ce tulburările de anxietate sunt tratate de psihiatri sau psihoterapie, simptomele pot fi atât de compleșitoare încât pacienții pot ajunge mai întâi la un medic – plângându-se de mai multe probleme. Este foarte important ca medicul să examineze și să asculte foarte bine pacientul astfel încât să-și poată da seama că este vorba despre simptomele fizice ale anxietății.

Dacă pacientul nu a unit toate aceste simptome, legătura între sentimentimentele anxioase și simptomele fizice poate fi confuză. „Deseori le spun pacienților mei că fiecare parte a corpului este conectată cu restul în moduri incredibil de complexe. Atunci când creierul este stresat asta va influența corpul, și viceversa“, spune dr. Araron George. „Uneori poate fi destul de dificil de a observa diferenâa“. Astfel, medicii știind aceste conexiuni, pun pacienților mai multe întrebări specifice pentru a stabili sursa fiecărei probleme.

„Așa cum va spune orice persoană care a trecut printr-un episod anxios, este vorba atât de simptome psihologice cât și fizice – ambele tipuri fiind alarmante, și uneori chiar copleșitoare“, explică psihoterapeutul Natalija Rascotina. Este vorba despre modul în care răspunde organismul la ceea ce simți.

Iată câteva din cele mai obișnuite simptome ale unei stări de anxietate.

Palpitații

În cazuri extreme, simptomele anxietății se pot resimți ca un atac de cord. Doctorii au întâlnit astfel de senzații. „Ca să fiu sincer, când ai brusc palpitații, tremuri, ai dureri în piept și te simți amețit – este destul de îngrozitor“, spune dr. Kevin Gilliland. „Și da. astea sunt simptomele unui atac de cord. Dar , din nefericire, sunt și simptomele unui atac de panică“. Deși aceste palpitații sunt provocate de gânduri și emoții, și nu de un proces fizic, cel mai bine ar fi totuși să mergeți la un medic.

Probleme cu memoria

Deseori, la medici se prezintă pacienți care reclamă probleme de memorie care de fapt nu au fost încă diagnosticate ca fiind tulburări de anxietate. Poate fi destul de înspăimântător pentru o persoană care s-a trezit aproape dintr-o dată cu astfel de probleme. „O altă problemă se referă la atenție și concentrație, ceea ce duce evident la probleme de memorie“, spune dr. Gilliland. Dacă nu te poți concentra și nu poți fi atent la o conversație, s-ar putea să crezi că ai putea avea Alzheimer, continuă medicul. Trebuie discutat cu un medic pentru a găsi o soluție.

Insomnii

Dacă intri în biroul unui medic și îi spui că nu poți să adormi, există șanse mari să te întrebe dacă ai trecut în viața ta printr-un episod anxios.

„Probabil că cea mai întâlnită problemă a anxietății este insomnia. Pare un lucru minor pentru cei care dorm, dar insomniile sunt devastatoare pentru sănătatea mintală, cea fizică, performanța la locul de muncă și lucrurile pe care ne place să le facem“., spune dr. Gilliland. Medicii înțeleg că de devastatoare este insomnia, și poți obține un tratament pentru a putea dormi.

Dureri

Durerile pot avea un impact decisiv asupra vieții tale de zi cu zi. Când pacienții se plâng de mușchi tensionați, ori de dureri vagi în corp, medicii le pot identifica drept simptome cauzate de anxietate. „Se crede că durerile de cap și cele de spate sunt unele dintre cele mai obișnuite probleme psihosomatice“, spune Rascotina. Așa că dacă ai dureri și nu știi cauza, poate fi un simptom al anxietății, dar ar fi bine să vezi un medic pentru terapie și tratament medicamentos.

Probleme abdominale

Când un pacient descrie simptome care se pot încadra în registrul celor legate de anxietate, dar nu pot fi legate de alte boli, s-ar putea ca medicii să pună mai multe întrebări despre viața acestuia pentru a obține mai multe informații. Așa se întâmplă și în cazul durerilor abdominale.

„Pe pacientul cu un disconfort abdominal neobișnuit și care are rezultate normale în urma examinării îl întreb despre somn, dietă, muncă, școală și relații“, spune dr. george. „De multe ori, asta deschide o ușă spre o conversație despre o recentă despărțire ori despre stresul de la locul de muncă“. Dacă doctorul spune că simptomele tale pot avea ca sursă anxietatea, te poate ajuta să găsești un psihoterapeut.

Gură uscată

Când pacienții vin plângându-se de gură uscată ( cunoscută sub termenul medical de xerostomie), iar medicul nu poate identifica alte cauze, anxietatea poate fi un posibil diagnostic.

„Xerostomia este o afecțiune și înseamnă că nu produci suficientă salivă. Studiile au arătat că nicelul crescut de cortizol are legătură cu hiposalivația“, spune dr. Herve Damas. Stresul și anxietatea pot duce la simptome cum este cea de uscăciune a gurii. Un medic îți poate prescrie un tratament.

Senzația de căldură sau înroșirea pielii

Anxietatea poate avea și astfel de simptome. Sunt reacții biologice la stres. „Neurotransmițătorii provoacă o activitatea metabolică ridicată când organismul se pregătește să lupte. În consecință, tu produci mai multă căldură. Aceste simptome sunt foarte obișnuite în anxietate“, spune dr. Damas. Medicii pot diminua astfel de stări prin tratament.

Probleme digestive

Medicii cunosc legătura dintre creier și intestine. „Poți avea dureri de stomac sau probleme digestive pentru că organismul reduce activitatea digestivă. Există noi studii care s-au ocupat de această legătură între creier și intestin, și se pare că lucrurile sunt foarte complexe și cred că vom afla în viitor și mai multe despre legătura între problemele digestive și simptomele psihologice“, spune psihologul Aimee Daramus. Dar pentru a ameliora astfel de probleme este nevoie de un consult medical.

Dureri de dinți

Simptome ale anxietății pot exista în tot corpul. Medicii, ca și dentiștii, își pot da seama de ele atunci când pun mai multe întrebări pacientului. „Știu unii clienți care au mers la dentist pentru că-i dureau un dinte și de fapt era o tensiune în mușchii de la falcă. Toată zbaterea aceea a minții reduce funcșionarea altor sisteme din organism pentru a folosi acele resurse pentru a supraviețui“, explică dr. Daramus. Dentistul îți poate sugera, în urma unui control, să mergi la un psiholog.

Sistem imunitar slăbit

Când medicii primesc pacienți cu infecții, viruși sau cu leucocite scăzute, ar putea ajunge la concluzia că aceștia au probleme cu sistemul imunitar. Probleme ale sistemului imunitar pot fi cauzate de mai multe afecțiuni, iar anxietatea este una dintre ele.

„Toată frământarea organismului în timpul anxietății poate duce la o slăbire a sistemului imunitar, așa că te poți îmbolnăvi mai ușor și mai des.“, spune dr. Daramus.

10 lucruri pe care trebuie să le știi despre analizele de sânge

Analizele de sânge se fac periodic și sunt foarte importante pentru determinarea cantității de celule roșii și albe din sânge, a nivelului de hemoglobină și al altor componente. Acest test de rutină poate descoperi anemia, infecții și chiar cancerul sângelui.

Tot din analizele de sânge se poate „citi“ modul în care funcționează inima, rinichii și ficatul prin verificarea glucozei din sânge, a calciului și a nivelului de electroliți. Pentru a verifica modul în care funcționează inima și riscurile lacare aceasta este expusă, este nevoie de nivelul de grăsimi din sânge, cum ar fi colesterolul „bun“ (HDL), colesterolul „rău“ (LDL) și trigliceridele.

Dacă vei reuși să înțelegi și să „traduci“ rezultatele analizelor de sânge împreună cu medicul tău, vei reuși și să iei decizii bune în ceea ce privește dieta și stilul de viață. Iată 10 lucruri pe care un medic s-ar putea să nu ți le spună dacă tu nu vei întreba.

Care este vestea bună referitor la analizele mele de sânge?

Testele de sânge de rutină sunt făcute, în general, pentru a căuta probleme. Așa că dacă elementele din sânge sunt la un nivel normal, și la fel este și cel al colesterolului, s-ar putea să nu fie nevoie să mai ajungi în cabinetul medicului. Dar chiar dacă lucrurile par normale, discută totuși cu medicul de familie rezultatele, pentru a vedea dacă sunt diferențe de la ultimul test de sânge și ce înseamnă aceste schimbări.

„Normal“ poate însemna altceva la femei și bărbați

Dacă vei compara rezultatele tale cu cele ale cuiva de sex opus, vei observa că există unele diferențe. De exemplu, rata normală de referință pentru numărul de celule roșii este undeva între 5 și 6 milioane de celule pe microlitru la bărbați, și între 4 și 5 milioane la femei.

„Normal“ ar putea varia în funcție de vârstă

Pentru unele teste, cum ar fi cel al hemoglobinei, rezultatele normale variază în funcție de vârstă. De exemplu, la copii nivelul normal de hemoglobină este undeva între 11 și 13 g/decilitru, în timp ce la bărbați normal este între 14 și 17 g/dl, iar la femeie între 12 și 15 g/dl.

Dar, în ceea ce privește colesterolul „rău“, un nivel sub 100 miligrame/decilitru este considerat optim indiferent de vârstă. Astfel, în funcție de vârstă și alți factori de risc pentru boli de inimă, numai medicul poate interpreta nivelul de colesterol. De exemplu, dacă ești bărbat și ai depășit vârsta de 45 de ani, ori femeie de peste 55 de ani și siferi de boli de inimă sau diabet, medicul ar trebui să vă sfătuiască să micșorați nivelul de colesterol dacă depășește 100 mg/dl.

Un rezultat „pozitiv“ nu e neapărat o veste bună

Unele analize de sânge pot scoate la iveală unele boli prin căutarea markerilor moleculari din sânge – printre care anemia cu celule falciforme, testul HIV, cel de hepatită C, ori cele de depistare a genelor BRCA1 sau BRCA2 pentru cancerul mamar și cel ovarian. Rezultatele sunt considerate „pozitive“ atunci când este descoperit markerul bolii – ADN, anticorpi sau o proteină. În aceste cazuri, un rezultat pozitiv înseamnă că poți avea o boală sau o tulburare, sau în cazul unei boli infecțioase, înseamnă că ai fost expus acesteia în trecut.

Un rezultat „negativ“ al testului este de obicei o veste bună

„Negativ“ nu înseamnă „rău“ atunci când vine vorba de testele de sânge. Un rezultat negativ înseamnă că testul nu a detectat nicio problemă, indiferent dacă era vorba de un marker al bolii sau un risc de a face vreo boală. Atunci când faci un test de sânge pentru a detecta o boală infecțioasă – cum ar fi cel pentru depistarea tuberculozei – obținerea unui rezultat negativ este o veste bună: înseamnă că testul nu a descoperit nicio urmă de infecție.

Pot exista și rezultate fals pozitive

Un test de screening pentru o anumită boală trebuie confirmat de un al doilea, mai specific, pentru a afla dacă rezultatele sunt corecte. Un exemplu este testul rapid HIV, care în cele mai dese cazuri este corect, dar uneori se poate întâmpla să fie fals pozitiv (ceea ce înseamnă că rezultatul este pozitiv, dar persoana nu are de fapt boala). În acest caz trebuie efectuate anumite teste care măsoară anticorpii, de vreme ce o se poate întâmpla ca o persoană care are artrită reumatoidă sau mielom multiplu produce anticopri care interferează cu un astfel de test.

…dar și fals negative

Uneori se poate întâmpla ca un test să nu poată dovedi o boală, chiar dacă trebuie să-l faci. De exemplu, dacă ai făcut un test de sânge pentru detectarea hepatitei C, iar rezultatele au primit rezultat negativ, dar tu ai fost expus virusului în ultimele luni, s-ar putea totuși să ai o infecție și să nu-ți dai seama. La fel se poate întâmpla și în cazul testelor pentru detectarea bolii Lyme. Dacă ești testat în primele săptămâni ale infecției, rezultatele sîngelui ar putea primi rezultat negativ pentru că organismul nu a început încă să producă anticorpi.

Valorile testului pot să difere de la laborator la laborator

Rapoartele tehnicienilor de laborator compară rezultatele testului de sânge cu valori-limită care sunt considerate normale pentru acel laborator. Unele valori-limită pot fi stabilite și în funcție de rezultatele testelor mai multor oameni care au fost testați înainte în acel laborator. Așa că nu trebuie să fii surprins dacă există mici diferențe între rezultatele de la două laboratoare diferite.

Rezultatele anormale nu trebuie să fie cauzate de o boală

Rezultatele unui test în afara valorilor-limită nu înseamnă neapărat că ai boală sau o tulburare. Valorile pot fi depășite și din alte motive. Dacă faci un test de glucoză și mănânci ceva înainte de analize sau dacă ai băut alcool cu o noapte înainte, sau dacă iei anumite medicamente, rezultatele pot depăși valorile normale. Dar nu înseamnă că ești bolnav. Pentru a evita astfel de probleme, ar fi bine să vorbești cu medicul de familie înainte de orice analiză, în caz că este nevoie să te pregătești în vreun anumit fel.

Se pot întâmpla și greșeli

Se întâmplă foarte rar să se încurce rezultatele analizelor, dar totuși se poate întâmpla. Rezultatele pot fi influențate și de modul în care au fost mânuite probele de sânge. Adică, dacă au fost colectate într-un recipient greșit, agitate în mod incorect sau depozitate pentru prea mult timp sau la temperatura greșită, poți obține un rezultat greșit.