Petrecem mult timp și energie încercând să ne dăm seama care sunt persoanele toxice din viața noastră. Dar oare căutăm acolo unde trebuie? Oare ne uităm în direcția care trebuie? Adevărul este că există momente când și cei mai buni dintre noi au comportamente toxice, poate chiar fără să-și dea seama.
Bineînțeles, este o diferență între a fi toxic și a te comporta într-un mod toxic. Prima este în firea noastră, este înrădăcinată, și chiar ne place să-i rănim pe ceilalți. A doua se referă la aspecte ale comportamentului nostru. Uneori, fără să ne dăm seama, astfel de comportamente toxice pot prelua controlul asupra noastră. Gândește-tela ele ca la un fel de mușchi în care pompezi periodic steroizi și fier și în curând arăți ca Hulk.
Vestea bună e, cu puțină introspecție și cu un feedback real de la cei din jur, ne putem da seama de aceste obiceiuri și putem scăpa de eleastfel încât să devenim oameni mai buni. Iată câteva comportamente obișnuite pe care chiar și oamenii buni le pot afișa și care îi pot răni pe cei din jur.
Ești întotdeauna sarcastic
Despre replica inteligentă care este însoțită de râsete în hohote într-o comedie am ajuns să credem că este un lucru bun și poate chiar aspirăm să fim și noi la fel. S-a ajuns până la punctul în care oamenii care nu știu să fie „inteligenți” cred că sunt îngrozitori, că nu știu să facă o conversație. Dar adevărul este că, acel ceva ce este amuzant în serialul„ Teoria Big Bang-ului“ nu este neapărat amuzant și în viața reală. Mai ales atunci când voi sunteți cei care primiți replica. Pentru că doare.
Îți va fi și mai ulor să te comporți așa mai ales dacă lucrezi într-o industrie în care trebuie să joci dur și să-ți maschezi emoțiile sau dacă ai crescut într-o familieîn care 99% din conversații sunt replici sarcastice, de genul „ți-am spus eu“ sau remarci destinate să scoată în evidență meritele și faptele altei persoane și nu ale tale. Oamenii care privesc numai partea negativă pot fi incredibil de obositoare și pot face așa mult timp. Tachinarea, chiar și ca o replică bună, poate începe să se simtă ca animozitate.
Cum se rezolvă: Știm cu toții cât de rău ne simțim să fim ținta unor astfel de remarci, mai ales când suntem într-o stare de vulnerabilitate. Așa că, înainte de a deschide gura, întreabă-te: „Cum m-aș simți eu dacă m-aș destăinui cuiva, iar acel cineva mi-ar da un astfel de răspuns cum aș vrea să fac eu acum?“
O iei pe ocolite atunci când vine vorba de conflicte
Conflictul este neplăcut. Nu ne place să ne ocupăm în mod direct de situații delicate, și ne tot învârtim în jurul lor. Dar, dacă vă învârtiți mereu în jurul cozii și apoi emanați numai ostilitate prin comportament supărător, încăpățânare și insulte subtile, asta nu va face decât să amplifice problema și poate transforma un singur conflict într-o problemă mai mare. Indiferent cât de logice sunt argumentele noastre sau de cât de supărați am fi de ceea ce se întâmplă, agresivitatea pasivă este dureroasă și nu este utilă nimănui. E ca un cancer în relații.
Cum se rezolvă: Trebuie să știi că o conversație dificilă este mai înspăimântătoare în capul nostru decât este în realitate. Doar că nu avem suficient exercițiu. Cu cât avem mai multe astfelde conversații, cu atât ne va fi mai ușor. Și nu trebuie decât să-ți spui: „Cum aș putea spune asta într-un fel blând și folositor?“
Totul nu este decât o competiție
Povestind cuiva cum ai trecut printr-o situație similară cu a lui este diferit de încercarea de a-i arăta că tu ai trecut prin ceva mult mai grav. Prima este un exemplu de a rezona cu interlocutorul și de a folosi această empatie pentru a te conecta cu el. Al doilea este un exemplu de competiție.
Știm că suntem condiționați să avem un sistem de evaluare a ceea ce este mai rău – acordăm prioritate bolilor de sănătate fizică în locul afecțiunilor de sănătate mintală. Uneori suntem plini de indignare dacă am trecut prin „mai rău” și ne gândim „Cum îndrăznesc ei să se plângă?” Sau, uneori, credem cu adevărat că cineva este slab și ar trebui să încerce să rezolve și să nu se mai plîngă, pentru că noi am putut.
Este important să fim conștienți de aceste prejudecăți și să ne dăm seama că durerea nu este o competiție. Indiferent de starea sau stilul de viață diagnosticat de o persoană, durerea este durere. Când încercăm să-i convingem că situația lor nu este atât de rea, efectiv ne invalidăm experiențele și le alienăm.
Cum se rezolvă: Află de ce simți nevoia să intri într-o competiție – pentru că este singurul mod în care te simți validat sau ai nevoie de o pauză de la experiențele tale? Uneori, onestitatea este cel mai bun cadou pe care ți-l poți face, indiferent de cât de îngrozitor este. Astfel, empatizăm cu adevărat cu noi înșine, dar mai ales cu ceilalți. Dacă îți e greu să-ți arăți compasiunea pentru ceilalți, poate ar fi bine să te întrebi: „Ce aș vrea să-mi spună cineva dacă ar fi în locul meu.
Transformi totul într-o glumă
Cu toții am întâlnit acel tip de persoană care termină fiecare replică cu „haha“ și care trebuie să glumească despre orice – chiar și atunci când vine vorba de chestiuni serioase ori triste. Poate pentru că nu știe cum să facă față situației sau ne simțim inconfortabil atunci când vine vorba despre deschiderea unor răni emoționale vechi.
Cum se rezolvă: E în regulă. Nu trebuie să ai răspusnul la orice chiar acum. Spune doar „Mă simt puțin inconfortabil și nesigur pentru că nu sunt obișnuit cu asta“. Asta este mult mai bine decât să râzi și îi poate ajuta pe cei dragi și poți aprofunda relația ta pe măsură ce treci prin complicații omenești.
Vrei să repari totul și pe toată lumea
Unii dintre noi sunt salvatori înrăiți – poate că într-o viață anterioară am fost antrenați să preîntâmpinăm și să salvăm probleme sau pur și simplu ne lăsăm târâți în relații similare în care am fost când eram mai tineri, dar eram fără de ajutor. Dar acesta este un efort emoțional, și pe măsură ce munca crește, la fel se întâmplă și cu necazurile și resentimentele. Ca să sintetizăm, ceilalți oameni nu sunt proiectele noastre, și pentru că pur și simplu putem rezolva o problemă asta nu înseamnă că și trebuie să o rezolvăm – responsabilitatea se află în mâinile celui care este afectat, care s-ar putea să nici nu vadă unde e problema.
Cum se rezolvă: Iată care-i treaba: uneori, oamenii nu cer soluții și nici măcar nu au nevoie de o ureche caresă-i asculte, dar, inconștient, creează traume din răni inexistente prin iscodire. Dacă spun nu, oferă-te să fii acolo dacă se răzgândesc. Iar dacă o persoană nu a cerut sfatul, spune-ți „Am om sugestie. Vreo să o auzi?“.
În plus, recunoaște că nu e nevoie să repari pe toată lumea. Învață să accepți oamenii așa cum sunt, ajută-i dacă ți se cere și retrage-te din acele relații unde comportamentul celorlalți te afectează în mod negativ.
Invoci dezastrul pentru că știi ce atenție vei primi
Când vrei să faci o schimbare, există de obicei două părți din noi care intră în conflict. Una dorește transformarea, dar cealaltă nu – pentru care are ceva de câștigat din starea actuală. Oricât de mult nu ne place să admitem, o parte din noi se poate bucura de drama și mila celorlalți. Există momente dificile, și ne putem bloca într-o rutină.
Un semn că iubim să primim atenție, iar celorlalți să le fie milă de noi este că cerem soluții numai ca să renunțăm la ele. Este o modalitate de a deschide o conversație cu cineva, bucurându-ne de atenția și grija acestuia și convingându-ne pe noi înșine că suntem în căutare de ajutor – dar lucrurile nu se schimbă. În timp ce noi ne simțim bine, pe ceilalți îi supunem unor eforturi. E normal să ceri ajutorul celorlalți atunci când ai nevoie, dar să tot injectăm negativitate în viețile lor doar pentru că ne place să ne bucurăm de atenția și dragostea lor nu este corect pentru ei.
Cum se rezolvă: Dacă ai senzația că viața ta se cam duce de râpă, iar majoritatea intercațiunilor se rezumă la a primi mila și atenția celorlalți, e timpul să te aduni. Încetează să te mai ocupi de problemă și de simptomele ei și încearcă să stăpânești situația stăpânindu-te pe tine. Gândește-te la vremurile când lucruile mergeau bine, când dețineai controlul și când îți plăcea cine și ceea ce erai – integritatea și energia tale. Canalizează-ți toate eforturile și energia pentru a regăsi acea persoană.
Crezi că dacă arăți cu degetul defectele celorlalți îi ajuți să se schimbe
Una dintre cele mai îngrozitoare situații este atunci când cineva bine intenționat îi adună pe alții pentru a te face să te simți vinovat pentru un defect, crezând că asta te va face să te schimbi. Am auzit despre astfel de povestiri în familii, unde defectul poate fi o dificultate de sănătate mintală, o creștere în greutate sau o piele urâtă. Dacă faci acest lucru, să știi că este foarte dureros. Cei mai mulți dintre noi suntem conștienți atunci când suntem o umbră a vechiului nostru sine și dacă se alunecă în direcția greșită, suntem ocupați cu încercarea de a regla sau chiar de a plânge pierderea vechiului nostru sine. Dacă adaugi sare pe rană, asta declanșează mai mult rușine și anxietate.
Cum se rezolvă: Ceea ce ai putea să faci, ar fi ceva de genul „Am observat această schimbare la tine, și sunt aici dacă vrei vreodată să vorbim“. Lași astfel mingea în celălalt teren.
Le spui tuturor „schimbați-vă mentalitatea“
Cineva i-a spus prietenei mele „să fie mai proactivă” când profesorul ei a uitat termenul limită pentru cererea de burse, chiar dacă ea îi amintise profesorului de mai multe luni. Ea era frenetică și tristă, apoi furioasă cu cel care-i spusese cum să fie. Adeseori ne spunem doar „să ne înveselească”, „să nu mai gândim asta” sau „să fim logici” – să aplicăm în mod efectiv photoshop-ul cognitiv asupra emoțiilor noastre „negative”, deoarece aceste sentimente sunt incomode sau insuportabile din punct de vedere social. Dar este irațional să pui un filtru peste tot.
Cum se rezolvă: Singura modalitate de a vă stăpâni emoțiile și situațiile dificile este să le simțiți. Trebuie să recunoaștem în întregime rolul lor în viețile noastre ca semnale și surse de înțelepciune, mai degrabă decât să ne debarasăm de ele. Situații nefericite se întâmplă și ele nuse resetează prin apăsarea unui buton mental sau prin transplantarea unei mentalități în capul nostru. În loc să spui cuiva să-și schimbe pur și simplu felul în care gândește, stai alături de ei și fii sursă de confort emoțional. Lasă-i să-și transmită sincer emoțiile fără să-i judeci. Uneori, asta este tot ce au nevoie pentru a-și recăpăta un anumit echilibru emoțional, astfel încât să poată să facă față problemelor lor.
Impui adevărul tău altora
Atunci când descoperim o soluție, mai ales după ce ne simțim blocați de mult timp, vrem să strigăm de pe vârfurile munților. Indiferent dacă este secretul pierderii în greutate sau al găsirii mântuirii spirituale, sperăm că cei dragi vor culege aceste roade. Și apoi există și o altă propunere subconștientă mai profundă despre care scrie Paulo Coelho: Credem că încă o persoană care crede adevărul îl face mai valabil.
Mai ales dacă ne uităm la viața prietenilor noștri cum se deteriorează sau ne îngrijorăm de viața de apoi a partenerului nostru de viață, ne simțim obligați să facem prozelitism. Dar acest lucru se înrăutățește în cele din urmă: forțarea adevărurilor noastre pe gâtul altcuiva se simte la fel de incomod și invaziv, așa cum sugerează și metafora. Mai mult decât atât, doar pentru că ceva a funcționat pentru tine nu înseamnă că va funcționa și pentru altcineva – soluțiile trebuie să fie adaptate personalității, experienței și situației cuiva pentru un succes maxim.
Cum se rezolvă: Amintește-ți că ești o persoană dragă, nu medicul sau antrenorul lor – rolul dvs. nu este să-i vindecați sau să-i salvați. Pur și simplu fiți cel mai bun exemplu pentru ei – trăiți-vă viața așa cum credeți că și-a trăit-o un model pe care l-ați avut în viață. Când sunt gata și încep să te întrebe, poți deschide ușor conversația.