Răzvan Popa este cadru didactic în cadrul Universității de Științe
Agronomice și Medicină Veterinară București.
Î: În contextul
profesiei dvs., numiți vă rog o asociere de trei termeni ce vă vin în minte de
Ziua Mondială a Sănătății.
R: Trebuie să
mărturisesc faptul că aș putea exemplifica mulți astfel de termeni, însă cei
mai importanți trei care îmi vin în minte acum ar fi „securitate alimentară”,
„apă” și „un mediu curat și sănătos”.
Î: Vă propun să îi
luăm pe rând.
R: În prezent,
omenirea trece printr-o explozie demografică fără precedent în istoria ei, iar
o politică importantă a unui stat normal este aceea de asigurare a securității
alimentare. Ca urmare, agricultura și zootehnia sunt chemate să propună soluții
de creștere a producțiilor globale de produse vegetale și de origine animală.
Creșterea producției animale globale poate fi făcută prin acțiunea simultană a
trei factori: creșterea numărului de animale, îmbunătățirea condițiilor de
creștere din ferme și modificarea potențialului de producție (controlat
genetic). Cel mai rapid, creșterea producției poate fi realizată prin mărirea
numărului de animale. Trebuie avut în vedere însă faptul că, dacă numărul de
animale crește în progresie geometrică, resursele vegetale cresc în progresie
aritmetică (deci mult mai încet). Dacă la aceasta mai adăugăm și extinderea
continuă a așezărilor urbane în defavoarea zonelor agricole, creionăm
conflictul între creșterea populației și capacitatea de suport a planetei. Ca
urmare, creșterea numărului de animale este, pe de o parte, neeconomică, iar pe
de altă parte, nesustenabilă pe termen lung. Astfel, o cale de viitor a
creșterii producției globale este aceea a modificării potențialului productiv
prin utilizarea tehnicilor de ameliorare genetică, alături de îmbunătățirea
condițiilor de creștere din ferme ce trebuie să pună în valoare și să determine
valorificarea la maximum a capacității de producție.
Un aspect important ce trebuie menționat și care este cumva
în contradicție cu problematica asigurării securității alimentare, este acela
al consumului excesiv și al risipei. Aceste caracteristici ale lumii „moderne”
sunt catastrofale pentru sănătatea umană și pentru mediu (care tot asupra
sănătății se repercutează). Omul „modern” mănâncă mult, consumă mult peste
necesarul lui fiziologic, sub acțiunea unor factori pe care nu îi discutăm
acum. Dovadă clară a acestui fapt sunt statisticile privind obezitatea ce
afectează toate categoriile de vârstă. Sub acțiunea, cel mai probabil a
acelorași factori (pe care însă îi putem intui), omul „modern” manifestă mai
ales în anumite perioade ale anului, tendințe compulsive ce se manifestă
printr-un apetit crescut vis-a-vis de cumpărături. Se achiziționează cantități
enorme de mâncare care, invariabil, ajung în coșul de gunoi. Și aici statistica
vine în sprijinul afirmației mele, spre exemplu, un român aruncă peste 120 kg
de alimente anual. Supraalimentația și risipa determină creșterea cererii de
produse alimentare, iar aceasta afectează drastic, dramatic, printre altele,
calitatea mediului.
Î: Să înțeleg că
vom trece la „apă” acum.
R: Da, la „apă” și
la ”mediul curat și sănătos”, care nu pot fi separate.
Ne place ori nu ne place să acceptăm, creșterea animalelor
are un impact negativ asupra mediului, iar acesta afectează semnificativ
sănătatea umană. Eforturile actuale ale comunității științifice din domeniul
zootehniei și protecției mediului sunt îndreptate în direcția monitorizării
permanente a calității mediului și a identificării unor soluții eficiente biologic
și economic de minimizare a impactului negativ.
Apa este în prezent, probabil, sursa cea mai valoroasă. Toată
lumea cunoaște că apa are o importanță covârșitoare pentru existența vieții.
Organismul este apă într-o proporție foarte mare, apa intrând în componența
organelor, țesuturilor și lichidelor biologice. Apa este cea mai răspândită
substanță de pe Glob, reprezentând cam trei sferturi din suprafața acestuia,
constituind un factor capital pentru menținerea vieții.
Din volumul total de apă de pe Glob, aproximativ 97% este apă
sărată și 3% apă dulce, iar din totalul de apă dulce peste 63,8% sunt ghețari,
31,4% ape subterane, 0,3% ape de suprafață (lacuri, râuri etc.).
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, minimum acceptabil
pentru nevoi individuale este de 5 litri de apă pe zi pentru consumul uman, iar
un necesar de 100 de litri zilnic pare acceptabil (2,5 litri pentru băut, 1,5
litri pentru prepararea hranei, 13 litri pentru spălat vesela, 13 litri pentru
spălat rufe, 70 de litri pentru nevoi sanitare). Înmulțim cu numărul de oameni
de pe planetă și avem o primă imagine a dimensiunii problemei.
La nevoile primare ale omului, se adaugă alte surse de
consum: industrie, construcții, agricultură etc. Consumul de apă în agricultură
și zootehnie este foarte mare și, în mod evident, crește exponențial odată cu
cererea de produse. În zonele secetoase, sau în perioadele cu regim de ploaie
scăzut, apare necesitatea irigării culturilor. În creșterea animalelor,
consumul de apă are legătură cu nevoile fiziologice ale animalelor, cu
asigurarea igienei în adăposturi, cu necesarul pentru obținerea hranei
animalelor și cu apa tehnologică implicată în obținerea produsului finit.
Pentru a realiza această nouă dimensiune a problemei, dau ca exemplu obținerea
unui kg de carne pentru care sunt necesari (pe toata filiera, în amonte și
aval) aproximativ 15000 de litri de apă, iar pentru un pahar cu lapte 180-200
litri.
Apare astfel necesitatea reducerii consumului și protecției
surselor de apă. Contaminarea apei în agricultură și zootehnie se poate realiza
prin mai multe surse: depozitarea necorespunzătoare a gunoiului de grajd
(materii fecale, urină și așternut), aplicarea pe câmp a gunoiului de grajd în
perioade interzise și utilizarea incorectă a îngrășămintelor chimice. Cu ce se
contaminează apa? Cu nutrienți (în special nitrați, nitriți), cu virusuri,
bacterii, fungi provenite din materia fecală de origine animală (și umană).
Nitrații reprezintă o problemă gravă a contaminării surselor de apă, atât de
suprafață, cât și subterane. Consumul de apă contaminată cu nitrați, cum ar fi
apa de fântână, are asociat un risc mare pentru sănătatea umană. Cel mai
important risc se manifestă la sugarii 0-6 luni, la care consumul de apă
contaminată determină apariția „sindromului copilului albastru” sau „boala
gurii negre”. Științific boala se numește methemoglobinemie și se manifestă
prin asfixie, prin imposibilitatea transmiterii de către hemoglobină a
oxigenului către țesuturi. La adulți, ingesta de nitrați din apă și alimente
determină reducerea acestora la nivel de nitriți în organism și transformarea
acestora în nitrozamine, cu puternic efect cancerigen.
În mod evident, există legislație în acest domeniu, implicit
măsuri de protecție, prin respectarea cărora se poate minimiza impactul
negativ, însă nu trebuie neglijată reducerea supraconsumului și risipei care
stimulează contaminarea surselor de apă dulce, și așa puține și în continuă
scădere.
Creșterea animalelor, atât în gospodării individuale, cât și
în sistem intensiv-industrial, are impact asupra mediului prin emisiile de gaze
cu efect de seră asociate acestei activități, ce contribuie la încălzirea
globală.
Î: Gaze cu efect
de seră din creșterea animalelor? Care sunt acestea?
R: Încălzirea
globală este o realitate de netăgăduit. Conform IPCC (Intergovernamental Panel
on Climate Change), se discută de o probabilitate de peste 95% ca aceasta să
fie cauzată de activitatea umană, în special începând cu a doua jumătate a
secolului 20, prin creșterea concentrației de gaze cu efect de seră. Există
trei tipuri majore de gaze cu efect de seră provenite din activitatea
antropică: dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4) și
protoxidul de azot (N2O). Conform estimației IPCC, la nivel global,
agricultura contribuie, din totalul emisiilor, cu 10-12% în cazul dioxidului de
carbon, cu 40% în cazul metanului și 60% în cazul protoxidului de azot, iar
conform FAO (Organizația pentru Agricultură și Alimentație din cadrul ONU) cu peste 20% din totalul emisiilor de
gaze cu efect de seră, ceea ce este enorm. În cadrul agriculturii, sursele
generatoare de gaze cu efect de seră sunt: arderea combustibililor fosili,
despăduririle, cultura orezului, arderea biomasei, fermentația enterică în
cazul rumegătoarelor, fermentația dejecțiilor animale și aplicarea fertilizanților
pe bază de azot. Conform FAO, schimbările climatice vor afecta grav securitatea
alimentară, productivitatea în agricultură și zootehnie, precum și calitatea
produselor. Deja aceste efecte se văd.
Î: Există soluții?
R: Sunt măsuri ce
se pot aplica pentru reducerea emisiilor de GES, pentru minimizarea poluării cu
nutrienți și protecția surelor de apă. La nivelul UE există legislație,
transpusă și în legislație națională, precum și măsuri clare de monitorizare și
reducere. Acestea sunt permanent adaptate în acord cu cercetărie efectuate în
domeniu.
De asemenea, educația joacă un rol foarte important, mai ales
în conștientizarea problematicii și modificarea comportamentului uman în
vederea reducerii risipei și supraconsumului (implicit a cererii).
Organizația Mondială a Sănătății a luat în discuție aceste
aspecte și recomandă chiar o modificare a comportamentului alimentar al
omului, în vederea asigurării unui status de sănătate normal, precum și a
obținerii hranei utilizând metode sustenabile pe termen lung (sursa: https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/278948/WHO-NMH-NHD-18.12-eng.pdf?ua=1).